Frank Wedekind, dramaturg german

Frank Wedekind (n. 24 iulie 1864, Hanovra – d. 9 martie 1918, München) a fost un dramaturg german, cunoscut pentru critica adusă atitudinilor burgheze, în special în privința sexualității, operele sale anticipând expresionismul și influențând dezvoltarea teatrului epic.

În lumea anglofonă, Wedekind a fost cunoscut înainte de 2006 mai ales pentru ciclul „Lulu”, format din piesele Erdgeist (Spiritul Pământului, 1895) și Die Büchse der Pandora (Cutia Pandorei, 1904), ce urmăresc viața unei tinere dansatoare de origine misterioasă. În 2006, piesa sa Frühlings Erwachen (Deșteptarea primăverii, 1891) a devenit cunoscută pe scară largă datorită adaptării într-un musical pe Broadway.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Frank_Wedekind#/media/Fișier:Frank_Wedekind.jpg

Născut la Hanovra, Wedekind a crescut în Elveția, unde familia sa s-a mutat în 1872. Mama sa era elvețiancă, iar tatăl său, german, deținea un castel în Elveția. Până la Primul Război Mondial, când a fost obligat să obțină pașaport german, Wedekind a fost cetățean american, călătorind frecvent în Europa. A locuit cea mai mare parte a vieții în München, lucrând pentru scurt timp în publicitate în Elveția în 1886.

A lucrat în afaceri și în circ, devenind apoi actor și cântăreț. A obținut succes ca vedetă a cabaretului satiric Die elf Scharfrichter („Cei unsprezece călăi”), lansat în 1901, influențând tradiția scrierii satirice germane de cabaret și pregătind terenul pentru autori precum Kurt Tucholsky, Walter Mehring și Erich Kästner. La 34 de ani, după ce a ispășit o pedeapsă de nouă luni de închisoare pentru lèse-majesté în urma publicării unor poezii satirice în Simplicissimus, a devenit dramaturg la Münchner Schauspielhaus.

Viața sa personală a fost marcată de relații tumultuoase. A avut o viață sexuală promiscuă, frecventând prostituate și contractând sifilis, deși a menținut relații platonice și a ținut sub control tendințele homosexuale și sado-masochiste. A avut o relație cu Frida Uhl, soția dramaturgului August Strindberg, cu care a avut un fiu, Friedrich Strindberg. În 1906 s-a căsătorit cu actrița Tilly Newes, cu 22 de ani mai tânără, devenind monogam. Au avut două fiice, Pamela și Kadidja, însă gelozia lui a generat tensiuni, ducând la tentative de separare și suicid din partea soției.

În ultimele luni de viață, după o apendicectomie urmată de complicații postoperatorii, Wedekind a decedat la 53 de ani, pe 9 martie 1918.

Soția sa, Tilly Wedekind, a continuat cariera de actriță și a publicat în 1969 autobiografia Lulu: Die Rolle meines Lebens („Lulu: Rolul vieții mele”). Scriitorul englez Douglas Adams a fost strănepotul lui Wedekind.

Prima sa piesă importantă, Frühlings Erwachen (Deșteptarea primăverii, 1891), a abordat teme controversate precum sexualitatea adolescenților, masturbarea, sado-masochismul, violul și sinuciderea, provocând scandal la lansare.

Cele mai cunoscute lucrări rămân piesele Erdgeist (1895) și Die Büchse der Pandora (1904), reunite sub denumirea „Lulu”. Acestea urmăresc ascensiunea și decăderea unei tinere seducătoare, care urcă pe scara socială prin relațiile cu bărbați bogați, pentru ca ulterior să decadă în sărăcie și prostituție. Piesele includ scene explicite de sexualitate și violență, precum lesbianismul și o întâlnire cu Jack Spintecătorul (rol interpretat de Wedekind în producția inițială).

Alte lucrări notabile includ:

• Der Kammersänger (Cântărețul Curții, 1899), un studiu de personaj în act unic;
• Der Marquis von Keith (1901);
• Mine-Haha oder Über die körperliche Erziehung der jungen Mädchen (Mine-Haha, 1903);
• König Nicolo oder So ist das Leben (1902);
• Schloss Wetterstein (1910);
• Franziska (1912);
• Bismarck (1916);
• Herakles (1917).

Piesele „Lulu” au stat la baza filmului mut Pandora’s Box (1929) de G.W. Pabst, operei Lulu (1937) de Alban Berg și filmului Lulu (1980) de Walerian Borowczyk. În 2006, Frühlings Erwachen a fost adaptată cu succes într-un musical pe Broadway sub titlul Spring Awakening.