Gabriela Manole-Adoc, sculptoriță română

Gabriela Manole-Adoc (n. 14 noiembrie 1926, Pleșani, jud. Botoșani – d. 17 iulie 2002, București) a fost o remarcabilă sculptoriță română, cunoscută pentru lucrările sale de artă monumentală, realizate atât în țară, cât și în străinătate.

Născută într-o familie de preot, Gabriela Manole a urmat Academia de Belle Arte din Iași în anul 1946, apoi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București în 1950, avându-i ca profesori pe Corneliu Baba, Constantin Baraschi și Ion Irimescu. Din anul 1954, a devenit membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România.

Statuia Independenței din Iași

Cezar Suceveanu – Operă proprie

Statuia Independenţei din Iaşi

• CC BY 3.0
• Fișier:Statuia Independenţei din Iaşi.jpg
• Creată: 2009
• Încărcată: 6 august 2009

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriela_Manole-Adoc#/media/Fișier:Statuia_Independenţei_din_Iaşi.jpg

A debutat în sculptura monumentală în 1966 cu lucrarea „Pescărușii”, o compoziție din oțel inoxidabil, cu o înălțime de 7 metri, amplasată pe malul Lacului Herăstrău din București. În 1980, a realizat împreună cu soțul ei, sculptorul Gheorghe Adoc, monumentala Statuie a Independenței din Iași, o lucrare simbolică ce reprezintă o femeie, cu o înălțime de 11 metri, așezată pe un soclu din travertin de 6 metri. Printre alte lucrări notabile se numără „Lăstunul și vântul” (1968, Ploiești), bustul lui Nicolae Iorga (Iași), bustul lui Simion Bărnuțiu (1985, Bocșa), bustul lui Constantin Petrescu (1992, Iași), statuia lui Mihail Kogălniceanu (1992, Chișinău) și Mircea cel Bătrân (1993, Târgoviște). Opera sa se remarcă printr-un limbaj sculptural modern, simbolic, cu forme expresive ce evocă zborul, mișcarea și înălțarea spirituală.

Gabriela Manole-Adoc a fost distinsă cu numeroase premii, printre care premiile obținute la Festivalurile Mondiale ale Tineretului (Moscova – 1957, Viena – 1959), Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române (1980), titlul de Cetățean de onoare al municipiului Botoșani (1994) și medalia „Pro amicitia, pro fidelitate” (2000).

A participat la numeroase expoziții personale și de grup în orașe precum Paris, Berlin, Milano, Atena, Moscova, Helsinki, New Delhi, Budapesta și altele, fiind una dintre cele mai importante reprezentante ale artei plastice românești pe plan internațional.