16 iulie 1921 – Primul Congres al Medicilor din România

La data de 16 iulie 1921 s-a desfășurat primul Congres al Medicilor din România, un eveniment de referință pentru sistemul medical românesc. Președintele congresului a fost profesorul dr. Ioan (Ion) Cantacuzino, personalitate marcantă a medicinei și microbiologiei românești.

Ion Cantacuzino – Un pionier al medicinei românești

Ion Cantacuzino (n. 25 noiembrie 1863, București – d. 14 ianuarie 1934, București) a fost medic, microbiolog și profesor universitar, fondator al școlii românești de imunologie și patologie experimentală. A devenit membru titular al Academiei Române în 1925 și a ocupat funcții importante în organisme medicale internaționale, printre care și în Comitetul de Igienă al Ligii Națiunilor.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Cantacuzino#/media/Fișier:IoanCantacuzino.jpg

Cantacuzino a avut o contribuție esențială în lupta împotriva bolilor infecțioase. A desfășurat cercetări privind vibrionul holeric, dezvoltând o metodă originală de vaccinare – cunoscută sub numele de „Metoda Cantacuzino” – utilizată și astăzi în zonele afectate de holeră. De asemenea, s-a implicat activ în combaterea epidemiilor de tifos exantematic și holeră în timpul Primului Război Mondial, precum și în campania antimalarică din România.

Un alt moment remarcabil din cariera sa a fost introducerea vaccinului BCG în România, în anul 1926, țara noastră devenind astfel a doua din lume, după Franța, care a implementat vaccinarea profilactică a nou-născuților împotriva tuberculozei.

Pentru activitatea sa științifică și organizatorică de excepție, Ion Cantacuzino a fost recunoscut la nivel internațional, primind titlul de Doctor honoris causa din partea mai multor universități europene: Lyon (1922), Bruxelles (1924), Montpellier (1930), Atena (1932) și Bordeaux (1934).