Dimitrie Lecca, ofițer și om politic român

Dimitrie Lecca (n. 2 decembrie 1832, Tecuci, județul Galați – d. 4 iulie 1888, Radomirești, județul Bacău) a fost un ofițer și om politic român, deținând funcții importante precum ministru de Război și președinte al Camerei Deputaților.

A provenit dintr-o familie influentă, având un frate, George Lecca, care a fost ministru de Finanțe între 1882 și 1885.

Sursa foto: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Fișier:Dimitrie_Lecca.jpg

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Lecca#/media/Fișier:DimitrieLecca.jpg

Dimitrie Lecca și-a efectuat studiile militare în Franța, după care s-a întors în țară și a intrat în rândurile armatei române. În calitate de maior și comandant al batalionului de vânători care asigura paza Palatului Domnesc, a jucat un rol-cheie în înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza, la 11 februarie 1866, permițând conspiratorilor accesul în palat în noaptea abdicării.

Imediat după această lovitură de stat, în perioada Locotenenței Domnești, a fost numit ministru de Război, funcție pe care a ocupat-o între 11 februarie și 11 mai 1866, apoi din nou între iulie 1879 și aprilie 1880.

În timpul Războiului de Independență al României (1877–1878), a participat cu gradul de colonel la luptele de la Lom-Palanca și Smârdan, fiind ulterior avansat la gradul de general pentru meritele sale militare.

Activ în viața politică, Dimitrie Lecca a fost membru al Partidului Național Liberal, ales deputat de Bacău. Între anii 1883 și 1888, a deținut funcția de președinte al Camerei Deputaților.

Bibliografie

• Diaconovici, C. – Enciclopedia română, vol. III, Editura W. Krafft, 1904, p. 71.