Gheorghe Murgeanu, geolog român

Gheorghe Murgeanu (n. 17/30 iunie 1901, București – d. 30 iulie 1984, București) a fost un geolog român, membru titular al Academiei Române.

Profesorul Gheorghe Murgeanu s-a născut la 17/30 iunie 1901, la București, într-o familie cu rădăcini mixte româno-franceze. Tatăl său, Gheorghe Murgeanu (1863–1933), a studiat medicina în Franța, revenind ulterior în România pentru a profesa. Mama sa, Maria Murgeanu (1868–1959), originară din Franța, s-a integrat cu desăvârșire în cultura românească, transmițându-le celor patru copii – Gheorghe și surorile sale Georgette, Edmée și Marie – dragostea pentru România.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Murgeanu#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy_of_Sciences.jpg

Familia Murgeanu era extrem de unită. Niciunul dintre frați nu s-a căsătorit și nu a avut copii, alegând să trăiască împreună într-o casă modestă, dar plină de căldură și rafinament intelectual, pe strada Virgiliu nr. 17 din București. Această locuință devenise un loc de inspirație pentru tinerii studenți care o vizitau.

Gheorghe Murgeanu a urmat școala primară în apropierea „Cuibului cu Barză”, apoi Liceul „Gheorghe Lazăr”, pe care l-a absolvit în 1919. A fost influențat decisiv de profesorul Nedelcu, care i-a devenit mentor și l-a ghidat în formarea caracterului și a pasiunii pentru științele naturii.

În 1922, a obținut licența în Științe Naturale la Universitatea din București, cu calificativul „foarte bine”. În 1936, a obținut titlul de doctor în Științe Naturale, specializarea Geologie, cu mențiunea „foarte bine cu distincție”. Teza sa de doctorat despre flișul din zona Comarnic-Teșila a adus contribuții originale în stratigrafie și tectonică, anticipând idei care aveau să fie confirmate de cercetările internaționale ulterioare.

A fost angajat în 1924 ca geolog asistent la Institutul Geologic al României, unde a avansat până la poziția de subdirector în 1940. A avut un rol esențial în salvarea și reconstrucția institutului în timpul și după al Doilea Război Mondial.

După război, a ocupat funcții importante în administrația geologică a statului, inclusiv director general al Comitetului de Stat al Geologiei (1951–1961) și consilier la Ministerul Minelor, Petrolului și Geologiei, până în 1970, când s-a retras din activitate.

Gheorghe Murgeanu a fost un adevărat dascăl prin vocație, dedicând aproape 60 de ani învățământului geologic. A început ca preparator în 1921, devenind ulterior asistent, lector, conferențiar și, din 1945, profesor la diverse instituții de învățământ superior, inclusiv Școala Politehnică, Universitatea din București și Institutul de Petrol și Gaze. Cursul său de geologie generală a marcat profund generații de geologi prin rigoarea științifică și claritatea expunerii.

A creat un sistem de „consultații” în care studenții puteau discuta nu doar probleme geologice, ci și teme de cultură generală – istorie, geografie, literatură, artă sau etică. Un adevărat enciclopedist, profesorul Murgeanu impresiona prin memoria sa extraordinară, cultura vastă și patriotismul profund.

Pe plan științific, a adus contribuții esențiale în mai multe domenii:

• Tectonică: a formulat ideea decolărilor gravitaționale în fliș, a identificat „cordiliera cumană” și a interpretat conglomeratele de Bucegi ca molasă intercedentă.
• Stratigrafie: a colaborat cu alți geologi pentru identificarea unor formațiuni și fosile relevante, precum Calpionella carpathica, nummulitide, sau formațiuni din Bazinul Babadagului.
• Geologia cărbunilor: a contribuit la identificarea și extinderea rezervelor de cărbuni plioceni în Depresiunea Getică.
• Geologia petrolului: a avut un rol activ în trasarea zonelor cu potențial petrolier.

Pentru meritele sale științifice și didactice, Gheorghe Murgeanu a fost ales membru corespondent al Academiei Române, devenind membru titular în 1955. Începând cu 1968, a fost președinte al Societății de Științe Geologice din România.