Nicolae Simionescu, medic și cercetător român

Nicolae Simionescu (n. 27 iunie 1926, București – d. 6 februarie 1995, București) a fost un medic și cercetător român de renume, specializat în biopatologia celulară și moleculară a sistemului cardiovascular. În anul 1991, a devenit membru titular al Academiei Române.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Simionescu#/media/Fișier:Nicolae_Simionescu_1980.jpg

Născut în București, Nicolae Simionescu a urmat studiile liceale la Liceul „Dimitrie Cantemir” și apoi la Liceul „Sfântul Andrei”, absolvind în anul 1944. S-a înscris apoi la Facultatea de Medicină a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1950. În 1966 și-a obținut titlul de doctor în medicină.

Între 1946 și 1970 a activat în cadrul Universității din București, parcurgând treptat toate etapele carierei universitare: de la preparator la asistent, conferențiar și șef de catedră. În paralel, s-a perfecționat ca chirurg, până în 1957, când s-a transferat la Institutul de Endocrinologie din București, unde a coordonat cercetarea morfologică, cu accent pe investigațiile clinice și experimentale.

În anul 1970, Nicolae Simionescu s-a stabilit în Statele Unite, unde a colaborat cu celebrul cercetător George Emil Palade – laureat al Premiului Nobel – mai întâi la The Rockefeller University (1970–1973), apoi la Yale University (1973–1974).

Activitatea sa de cercetare s-a axat pe biopatologia celulară și moleculară a sistemului cardiovascular, cu un interes deosebit pentru endoteliu și mecanismele aterosclerozei.

Revenit în țară în anii ’70, Nicolae Simionescu a înființat în 1979 Institutul de Biologie și Patologie Celulară, care, începând din 1995, îi poartă numele. Institutul a devenit un centru de excelență în cercetarea biomedicală românească.

De-a lungul carierei, a publicat peste 600 de lucrări științifice, monografii, capitole de carte și a susținut numeroase comunicări la congrese internaționale.

În 1991, la doi ani după căderea regimului comunist, Nicolae Simionescu a fost ales membru titular al Academiei Române, recunoaștere supremă pentru activitatea sa științifică. A încetat din viață în 1995, din cauze necunoscute.