Tudor cavaler de Flondor, compozitor român și jurist, economist și politician

Tudor cavaler de Flondor (în germană Theodor Ritter von Flondor, n. 10 iulie 1862, Storojineț, Ducatul Bucovinei, Imperiul Austriac – d. 22 iunie 1908, Steglitz-Zehlendorf, Regatul Prusiei, Imperiul German) a fost un compozitor român, dar și jurist, economist și politician, activ în perioada Imperiului Austro-Ungar.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_de_Flondor#/media/Fișier:Theodor_Ritter_von_Flondor.jpg

Primul fiu al lui Gheorghe cavaler de Flondor (1830–1892) și al Isabelei Dobrowolski de Buchenthal (1835–1890), Tudor Flondor a primit o educație muzicală timpurie, studiind pianul cu Adolphina Wohlfarth, apoi vioara între 1879 și 1883, la Cernăuți. După absolvirea liceului, a urmat cursuri de drept la Universitatea din Cernăuți (1882–1884), iar apoi, între 1884 și 1888, a studiat științe economice la Hochschule für Bodenkultur (Universitatea de Agricultură) din Viena. În paralel, a frecventat cursurile Academiei de Muzică și Artă Dramatică din Viena, specializându-se în teoria muzicii și contrapunct sub îndrumarea profesorului Robert Fuchs — mentor și pentru George Enescu.

După finalizarea studiilor, s-a stabilit la moșia sa din Rogojești, unde a fost ales primar între 1889 și 1905.

Tudor Flondor a fost implicat activ în viața culturală și politică a vremii. A fost vicepreședinte al societății Junimea (1883/1884 și 1899–1906), dirijor și director de cor al societăților culturale „Armonia” și „România Jună” (1885–1888), ultima colaborând cu orchestra lui Johann Strauss.

Muzician desăvârșit, Flondor era un violonist de excepție, dar cânta și la pian, armoniu, chitară, flaut și clarinet. În paralel cu activitatea artistică, a fost economist și redactor la „Agricultorul”, publicația în limba română a Consiliului Cultural al Bucovinei.

Pe plan politic, a fost deputat în Dieta Bucovinei și ulterior reprezentant în Consiliul Imperial de la Viena (1901–1908). Era cunoscut pentru promovarea coexistenței pașnice între toate etniile Bucovinei, pe baza respectului față de identitatea culturală a fiecăreia.

În ultimii ani ai vieții, bolnav fiind, a fost internat în sanatoriul „Fichtenhof” din Schlachtensee (astăzi parte a Berlinului), unde a și murit pe 24 iunie 1908. Ultima sa compoziție, Tempi passati, a fost scrisă pe patul de moarte.

Tudor Flondor a compus numeroase operete, lucrări corale, piese instrumentale și muzică de scenă pentru vodevilurile lui Vasile Alecsandri. Influențele lui Brahms și Wagner pot fi identificate în creațiile sale. Dintre cele mai cunoscute lucrări se remarcă:

• „Moș Ciocârlan” – opereta sa cea mai apreciată;
• „Somnoroase păsărele” – serenadă inspirată de poezia lui Mihai Eminescu, interpretată și astăzi.

Cu toate acestea, o mare parte din creația sa a fost dată uitării. În onoarea sa, Constantin Sandu a fondat societatea corală „Tudor Flondor”, dedicată redescoperirii lucrărilor sale.

O stradă din București și biblioteca din Rădăuți îi poartă numele.

În perioada interbelică, o stradă din Cernăuți era numită în onoarea sa.

Provenea dintr-o familie influentă, al cărei blazon nobiliar includea și titlurile cavaler de Flondor și Dobrowolski de Buchenthal.

Frații săi:

• Iancu de Flondor – personalitate marcantă a Unirii Bucovinei cu România în 1918;
• Nicu baron de Flondor – primar al Cernăuțiului și deputat în Parlamentul României Mari;
• Elena – căsătorită cu prințul Ioan Mavrocordat.

În 1888, Tudor Flondor s-a căsătorit cu Maria Ciuntu (1865–1950), pianistă, alături de care a organizat serate muzicale la moșia din Rogojești. Împreună au avut patru copii:

1. Constantin de Flondor (1889–1942) – avocat, diplomat și mareșal al curții regale;
2. Isabella Nectara de Flondor (1890–1985) – soprană la Opera de Stat din Viena;
3. Gheorghe (George) de Flondor (1892–1976) – senator liberal și rezident regal în Bucovina; cunoscut pentru salvarea evreilor în perioada 1940–1942;
4. Florica (Lealea) Racovitza-Flondor (1897–1983) – compozitoare de muzică de cameră, căsătorită cu generalul Aurel Racovitză.