Podul Prieteniei Giurgiu–Ruse – Inaugurat la 20 iunie 1954

Podul Prieteniei, cunoscut și sub denumirea bulgară Most na drujbata sau, mai frecvent, Dunav most, a fost inaugurat la 20 iunie 1954, fiind o construcție impresionantă din oțel care traversează Dunărea și leagă orașele Giurgiu din România și Ruse din Bulgaria. Inițial, în documente, purta denumirea de Podul Dunărea. Construit în colaborare cu Uniunea Sovietică și alte țări vecine, acest pod a reprezentat, la acea vreme, cea mai mare structură combinată de cale ferată și șosea din Europa, având o lungime totală de 2.223,52 metri. Proiectul, coordonat de inginerul V. Andreev, a fost finalizat în doi ani și jumătate.

Podul Prieteniei Giurgiu-Ruse

Gonzosft – Operă proprie

Bulgarisch-Rumänische Grenze in Brückenmitte. „Brücke der Freundschaft” „Мост на дружбата” Vor wenige Jahren standen hier rechts noch Wachposten mit Kalaschnikow

Detalii despre permisiuni

Eu, deținătorul drepturilor de autor ale acestei opere, prin prezenta îmi public lucrarea sub următoarea licență:

Mai mult

• CC BY 3.0vezi condițiile
• Fișier:Most-druschba.jpg
• Încărcată: 28 noiembrie 2010

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Podul_Prieteniei_Giurgiu-Ruse#/media/Fișier:Most-druschba.jpg

Podul este prevăzut cu o punte rutieră cu două benzi, o cale feroviară și trotuare pentru pietoni. O secțiune centrală mobilă, lungă de 85 de metri, permite ridicarea tablierului pentru ca navele mari să poată trece, iar întreținerea acestui mecanism revine autorităților române.

Ideea construcției unui pod peste Dunăre, în această zonă, datează încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, imediat după Războiul Crimeii (1853–1856), când au început să se contureze inițiative de legare a Europei Centrale și de Vest cu Peninsula Balcanică. În 1881, România și Bulgaria au discutat pentru prima oară concret despre un astfel de proiect, iar în 1884 partea română a propus construirea unui pod între Sviștov și Zimnicea. Propunerea a fost însă respinsă de bulgari din motive economice și logistice.

Ulterior, în 1890, autoritățile române au lansat o licitație internațională la București pentru construcția unui pod în zonă, câștigată de compania franceză Fives Lille. Proiectul nu a fost concretizat din cauza contextului geopolitic instabil, marcat de conflictele balcanice și cele două războaie mondiale. Abia în 1950, în contextul cooperării între regimurile comuniste din România și Bulgaria și cu sprijinul Uniunii Sovietice, s-a reluat ferm inițiativa. Astfel, în urma unei decizii a Biroului Politic al Partidului Comunist Bulgar, a fost stabilit ca podul să fie construit între Giurgiu și Ruse, iar lucrările au fost atribuite Ministerului Transporturilor al URSS.

După mai bine de șase decenii de utilizare fără intervenții majore, între anii 2015 și 2016, România a inițiat lucrări de reamenajare a infrastructurii de acces și de reabilitare a structurii podului.

Traversarea podului se face contra cost, tarifele variind în funcție de tipul vehiculului: de la 2 euro pentru autoturisme, până la 37 de euro pentru camioane grele cu patru sau mai multe osii. Sunt disponibile și abonamente speciale: unul anual, cu 20 de treceri și reduceri de 10–20%, respectiv un abonament lunar de 39 lei pentru riverani, valabil pentru autoturisme. Traversarea cu bicicleta este gratuită.

Podul Prieteniei rămâne și astăzi un simbol al colaborării româno-bulgare, jucând un rol esențial în conectarea infrastructurilor rutiere și feroviare dintre cele două state și în facilitarea mobilității regionale peste Dunăre.