Iulian Grozescu, publicist și poet român

Iulian Grozescu (n. 20 ianuarie 1839, Comloșu Mare, Comitatul Torontal – d. 2 iunie 1872, Comloșu Mare, Comitatul Torontal, Imperiul Austro-Ungar) a fost un poet, publicist și traducător român. Iulian Grozescu s-a născut la data de 20 iunie 1839, în satul Comloșu Mare, situat în actualul județ Timiș, într-o familie de preot. Tatăl său, Ioan Grozescu, provenea din Oltenia și se stabilise în Banat. Provenind dintr-o familie numeroasă, Iulian a avut mai mulți frați.
A urmat cursurile liceale la Timișoara, Arad și Oradea. Încă din perioada liceului s-a evidențiat prin talentul său literar, unele dintre lucrările sale fiind publicate în revista instituției. După absolvirea liceului, s-a înscris la Facultatea de Drept din Pesta.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Iulian_Grozescu#/media/File:IGrozescuVBugariu.jpg
Începând cu anul 1862, Iulian Grozescu a colaborat cu revista românească Concordia, editată la Pesta sub conducerea lui Sigismund Pop, publicație cu profil politic și cultural-național. În același an, a contribuit și la revista satirică Strigoiu, fondată de Emeric B. Stănescu, alături de care a înființat, în 1863, revista literară Speranția, apărută la Pesta. Aceasta, însă, a avut o existență efemeră din cauza lipsei de materiale.

Pe 13 octombrie 1863, George Ardelean lansează revista satirică Umoristulu, iar Iulian Grozescu se alătură echipei redacționale, colaborând vreme de doi ani. În această perioadă leagă o prietenie de durată cu Iosif Vulcan, prim-redactorul publicației. Când, la 5 iunie 1865, Vulcan fondează revista Familia la Pesta, Grozescu face parte încă de la început din colectivul redacțional, publicând poezii, articole culturale și științifice.

În 1867, revine în Banat, dar păstrează legătura cu Familia și alte publicații din zonă. În 1870 se mută la București, unde editează ziarul Poșta română, cu apariție bisăptămânală, din care vor fi publicate doar opt numere. În noiembrie 1871 este invitat să participe la redactarea revistei Albina, revenind la Pesta ca redactor responsabil între 11 noiembrie 1871 și 7 mai 1872.

Pe 12 mai 1872 lansează ziarul umoristic Priculicul, o publicație care fusese editată anterior la Timișoara, în 1864, sub conducerea lui Pavel Rotariu. Grav afectat de tuberculoză, Iulian Grozescu este nevoit să se întoarcă acasă în luna mai a aceluiași an pentru a urma un tratament. Boala avansează rapid, iar poetul moare la vârsta de doar 32 de ani, în casa părinților săi din Comloșu Mare, la data de 21 mai 1872.

Bibliografie

• Cosma, Aurel – Bănățeni de altădată, vol. I, Timișoara, 1933
• Cosma, Aurel – Prin Timișoara de altădată, Editura Facla, 1977

Bibliografie recomandată

• Bugariu, Vincențiu – Iulian Grozescu, Editura Voința, Arad, 1941.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Iulian_Grozescu