Iosif Constantin Drăgan, om de afaceri, jurist și publicist român

Iosif Constantin Drăgan (n. 20 iunie 1917, Lugoj – d. 21 august 2008, Palma de Mallorca) a fost un influent om de afaceri român, stabilit timp de decenii în Italia. A fost autor a numeroase lucrări, predominant cu tematică istorică, și editor al buletinului istoric Noi tracii. În 2005, revista Capital l-a plasat pe locul al doilea în clasamentul celor mai bogați români, cu o avere estimată la 850 de milioane de dolari, urcând în 2006 pe primul loc, cu o avere între 1,3 și 1,6 miliarde de dolari.

Sursa foto: AI

Drăgan a absolvit Facultatea de Drept la Universitatea din București în 1938, iar ulterior a studiat științe politice și economie la Universitatea din Roma, unde și-a obținut și doctoratul în jurisprudență. A fost influențat de gândirea lui Giorgio del Vecchio, ale cărui lucrări le-a tradus în română. În perioada interbelică, Drăgan a fost simpatizant al Gărzii de Fier și a promovat idei de inspirație corporatistă. În 1941 a înființat o companie care exporta petrol românesc în Italia fascistă.

În 1948, după război, a fondat compania Butan Gas, specializată în distribuția gazului petrolier lichefiat. După instaurarea regimului comunist în România, i s-a interzis accesul în țară timp de trei decenii.

În 1967 a creat Fundația Europeană Drăgan, care avea ca scop promovarea valorilor civilizației românești. A fondat și alte instituții culturale și media, printre care: editurile Nagard (Italia) și Europa Nova (România), Universitatea Europeană Drăgan din Lugoj (1991), un post de radio (NovaFM), o televiziune, precum și publicațiile Redeșteptarea și Renașterea Bănățeană.

A fost un promotor fervent al istoriei traco-dacice și al protocronismului, apropiat de ideologia promovată în timpul regimului Ceaușescu. Deși fost simpatizant legionar, a devenit ulterior un colaborator neoficial al regimului comunist, ceea ce i-a oferit acces la documente istorice rare, pe care le-a folosit în lucrările sale despre Ion Antonescu.

Iosif Constantin Drăgan a susținut activ recunoașterea lui Ștefan Odobleja, autor al lucrării Psihologia consonantistă și fondator al conceptului de cibernetică generalizată. A republicat și promovat numeroase scrieri despre Odobleja și despre cibernetică, organizând și simpozioane științifice pe această temă.

La 7 octombrie 1980, Universitatea din Timișoara l-a numit profesor asociat, în semn de apreciere pentru contribuțiile sale culturale și științifice.

După 1989, Drăgan a oferit sprijin financiar pentru lansarea revistei România Mare, susținută de Eugen Barbu și Corneliu Vadim Tudor. În 1990, a fondat împreună cu Vadim Tudor „Liga Mareșal Ion Antonescu” (ulterior redenumită din motive legale).

În 1995, s-a căsătorit cu Daniela Veronica Gușă, fiica generalului Ștefan Gușă, pe atunci în vârstă de 22 de ani. Avea și un fiu mai mare, Mike Fink (n. 1971), care în 2005 a acuzat că nu a mai reușit să-l contacteze de ani buni, alimentând speculații privind izolarea sa de către soție și partenerii de afaceri – zvonuri infirmate ulterior.

„Imperiul” Drăgan cuprindea Butan Gas, editurile Nagard și Europa Nova, Universitatea Europeană Drăgan, publicațiile din Lugoj, posturi media și tipografii în București și Lugoj. Deținea, de asemenea, numeroase proprietăți imobiliare.

Lucrări publicate (selecție)

Istorie și identitate:

• Noi, tracii și istoria noastră multimilenară (1976, tradusă în 8 limbi)
• Mileniul imperial al Daciei (1985)
• Adevărata istorie a românilor (1996)
• Istoria Românilor (1994)

Despre Ion Antonescu:

• Antonescu, Mareșalul și Conducătorul României (1996)
• Antonescu și Războaiele de Reîntregire (ediții din 1986, 1990, 1991)

Marketing și cibernetică:

• The World Mission of the International Marketing Federation (1985)
• Geoclimate and History (1987–1989)
• Bazele Cognitive ale Cercetărilor de Marketing (1995)

Autobiografii:

• În serviciul Europei (1971)
• Prin Europa (4 volume, 1973–1980)

Despre Ștefan Odobleja:

• Odobleja. Apariția ciberneticii generalizate pe pământ românesc (1993).