Expoziția Generală Română din 1906

Pe 6/19 iunie 1906 a avut loc inaugurarea oficială a Expoziției Generale Române, un eveniment grandios organizat pentru a marca trei momente importante din istoria modernă a țării: 40 de ani de la urcarea pe tron a regelui Carol I, 25 de ani de la proclamarea Regatului României și 1800 de ani de la cucerirea Daciei de către împăratul Traian. Muzeograful Monica Cîrstea rememorează aceste fapte pe pagina oficială a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova.

Sursa foto: https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Fișier:Expozitia_Generala_Romana_(1906).jpg

Ceremonia de deschidere a avut loc în prezența regelui Carol I, însoțit de regina Elisabeta, principele moștenitor Ferdinand și principesa Maria. În sunetul salvelor de tun ale bateriei Carol I de la Calafat, regele a rostit un discurs solemn:

„Privirile retrospective ce aruncați asupra României de ieri (…) pun la iveală, în mod izbitor, progresele îndeplinite de România de astăzi. Salut, dar, cu adâncă bucurie sufletească, prima noastră expoziție națională, adevărată serbare a muncii românești și vrednică încoronare a 40 de ani de lupte și silințe.”

La evenimentul organizat la Arenele Romane au participat membrii guvernului, președinții Camerelor, primarul Capitalei, delegați ai Comisiei Europene a Dunării, membri ai corpului diplomatic și numeroși oaspeți străini.

Expoziția a fost amenajată pe Dealul Filaretului — numit în trecut Câmpul Libertății — care a fost transformat cu această ocazie în Parcul Carol. Ideea evenimentului i-a aparținut omului politic Take Ionescu, iar lucrările au fost coordonate de dr. Constantin I. Istrati, comisar general al expoziției, profesor universitar și membru al Academiei Române.

Transformarea terenului, care includea stânci, râpe, mlaștini și vegetație densă, a durat aproape un an. Mii de muncitori au modelat un spațiu de 41 de hectare într-un parc spectaculos, cu alei, pavilioane, cascade, fântâni și ghirlande florale. Arhitecți și ingineri de seamă — precum Ion D. Berindei, Ștefan Burcuș, Elie Radu, frații Cerchez și Édouard Redont (arhitect peisagist) — au contribuit la acest efort monumental.

Ministrul Ion N. Lahovari declara:

„Am tăiat dealuri, am secat bălți, am umplut o vale, am săpat un lac mare și, în mai puțin de un an, am scos la lumină parcul și clădirile expoziției…”

Expoziția jubiliară a fost gândită ca un orășel animat, cu pavilioane tematice, locuri de distracție, străzi cu nume istorice și o poartă monumentală de intrare cu inscripții precum: „credință, muncă, economie, știință, pricepere, voință, cultură”.

Au fost construite aproximativ 165 de pavilioane, care ilustraseră evoluția României în plan economic, politic, militar și cultural. Printre cele mai importante: Pavilionul Regal, pavilionul industriei, al agriculturii, al transporturilor, al Poștei, al Eforiei Spitalelor Civile, dar și pavilioane ale artelor — laice, religioase, culte și populare.

Palatul Artelor, supranumit și „Muzeul Trecutului nostru”, a fost centrul expoziției dedicate istoriei și patrimoniului național, dorința lui C. I. Istrati fiind aceea de a crea o bază pentru viitoare muzee naționale:

„Doream ca, odată cu închiderea expoziției, să se poată deschide numeroase muzee. (…) Să cinstim trecutul și să salvăm ce se mai poate de la uitare și distrugere.”

Expoziția din 1906 a avut un puternic caracter național. Au fost organizate pavilioane dedicate provinciilor istorice — Transilvania, Bucovina, Dobrogea — și au participat mii de români din afara granițelor Regatului. Nicolae Iorga nota:

„Bucureștii din vara lui 1906 devenise, în adevăr, capitala poporului românesc.”

Pe lângă caracterul național, expoziția a avut și o componentă internațională, cu participarea unor state europene precum Franța, Germania, Italia, Elveția, Austria și Ungaria, într-un gest diplomatic al vremii.

Expoziția a rivalizat, în ambiție, cu marile expoziții universale ale vremii. Peste 2.000.000 de vizitatori au trecut pragul Expoziției în cele aproape șase luni de funcționare. Din cei 40.000 de expozanți, aproximativ 10.000 au fost premiați. Evenimentul a fost considerat un succes, în ciuda cheltuielilor de 6.600.000 lei (în raport cu venituri de 4.500.000 lei).

Din vasta amenajare de atunci, s-au păstrat în Parcul Carol elemente esențiale: Arenele Romane, Biserica „Cuțitul de Argint” (inspirată de biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iași), Turnul lui Țepeș, fântâni și pavilioane de mici dimensiuni.

Expoziția Generală Română din 1906 a rămas în istorie nu doar ca o celebrare a monarhiei și a progresului, ci ca un simbol al unității și aspirațiilor naționale ale românilor de pretutindeni.