Alexandru Macedonski – „Poezia viitorului” și afirmarea simbolismului

În anul 1892, Alexandru Macedonski publică în revista Literatorul articolul „Poezia viitorului”, considerat un veritabil manifest pre-simbolist. Autorul susține că simbolismul și ramura sa, instrumentalismul – unde sunetele înlocuiesc imaginile – oferă poeziei un limbaj propriu, care o face să se exprime în deplină libertate. El propune drept modele autori precum Baudelaire, Mallarmé, Maeterlinck, Péladan și Moréas. Totuși, articolul este ironizat de I.L. Caragiale în Moftul român.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonski#/media/Fișier:Al._A._Macedonski_1878.JPG

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonski#/media/Fișier:Prima_Pagina-Literatorul.jpg

Macedonski pleacă în toamna lui 1884 la Paris, în căutarea recunoașterii internaționale, și începe să scrie în limba franceză. Se întoarce în țară la începutul lui 1885, iar primele sale poeme în franceză apar în revista La Wallonie din Liège, condusă de Albert Mockel, una dintre primele publicații simboliste. Astfel, Macedonski devine parte a primelor cercuri ale simbolismului francez.

Revista Literatorul își anunță în ianuarie 1885 încetarea apariției, dar revine temporar în aprilie, sub conducerea lui Th. M. Stoenescu, cu subtitlul Revista literară. În aprilie 1885 i se naște fiul Alexis, iar un an mai târziu moare primul său copil, George. În același an (1886), colaborează cu publicații străine precum Revue de monde latin și Revue française, și scrie nuvele naturaliste precum: Zi de august, Pe drum de poștă, Între cotețe și Nicu Dereanu, adunate ulterior în volumul Cartea de aur (1902).

În 1887, marginalizat social și afectat material, scrie poemul Noaptea de mai. În lunile aprilie-mai reapare un nou număr din Literatorul. În toamnă, publică articolul La germanisation de la Roumanie în L’Express-Orient, apoi scoate unicul număr din Revista independentă și publică nuvela Dramă banală.

La 6 martie 1888 lansează ziarul Stindardul țărei, cu sprijinul lui N. Blaremberg. După zece numere, apare Straja țărei, cu subtitlul Organ liberal-conservator. În aprilie-mai editează România literară, împreună cu Bonifaciu Florescu. La 17 iunie 1888 i se naște al doilea fiu, Nikita.

În primăvara lui 1889, este numit într-o comisie de reorganizare a Monitorului oficial și a Imprimeriei statului, alături de figuri marcante ale vremii. La finalul anului, începe colaborarea cu Românul, în care semnează rubrica Viața bucureșteană.

Literatorul reapare în 1890 și publică ciclul Ideilor brutale, continuat în Revista literară în 1891, unde Macedonski introduce versuri simbolist-instrumentaliste. Între iunie 1892 și februarie 1895, apar alte șapte numere din Literatorul, avându-l ca redactor pe Cincinat Pavelescu, elogiat de poet.

La 14 mai 1892, în contextul manifestațiilor studențești, Macedonski dedică versuri studențimii, publicate în Românul. Pe 15 iulie 1892, își publică celebrul articol Poezia viitorului, consolidându-și poziția în mișcarea simbolistă românească.