Ioachim Botez, prozator român, publicist, traducător și profesor

Ioachim Botez (n. 14 iunie 1884, Bistricioara, județul Neamț – d. 12 iunie 1956, București) a fost prozator, publicist, traducător și profesor, cu o activitate literară și didactică remarcabilă în prima jumătate a secolului XX.
După obținerea licenței în Limba și literatura franceză în anul 1921, Ioachim Botez a început o carieră pedagogică marcată de numeroase mutări. A predat în orașe precum Pitești, Mizil, Piatra Neamț, Buzău, Oltenița și Suceava. Stabilit ulterior la București, a predat limba franceză la un pension pentru fete, la Școala Normală și la prestigiosul Liceu „Mihai Viteazul”.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/pen-writing-ink-pen-letter-4745931/
Debutul său literar a avut loc în anul 1899, în revista Foaia populară. A scris cu umor și ironie, în proză și versuri, publicând în reviste satirice și culturale precum:
– Zeflemeaua, Belgia Orientului, Furnica (unde a fost și redactor), Țivil-Cazon, Sămănătorul, Falanga literară și artistică
– A colaborat de asemenea cu: Viața românească, Minerva literară ilustrată, Noua revistă română, Flacăra, Rampa, Adevărul literar și artistic, Ideea europeană, Cuvântul, Revista Fundațiilor Regale, Curentul literar, Iașul literar etc.
Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără:
– Însemnările unui belfer (două volume)
– După o jumătate de veac
– Școala de altădată
– De azi și de demult
– Prin București odinioară și astăzi.

Sursa: https://www.facebook.com/100067395624597/posts/12-iunie-1956-s-a-stins-din-viață-scriitorul-ioachim-botezioachim-botez-14-iunie/1037369635186214/