Thomas Mann, romancier și eseist german

Thomas Mann (n. 6 iunie 1875, Lübeck, Germania – d. 12 august 1955, Zürich, Elveția) a fost un romancier și eseist german, considerat unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului XX. A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1929, în principal pentru romanul său de debut, Casa Buddenbrook.

Motivația acordării Premiului Nobel

„…în principal pentru marele roman ‘Casa Buddenbrook’, care de-a lungul anilor a fost întâmpinat cu o apreciere din ce în ce mai mare, fiind recunoscut ca o lucrare clasică a literaturii contemporane.”

Thomas Mann s-a născut la 6 iunie 1875, în Lübeck, într-o familie cu origini burgheze. Tatăl său, Thomas Heinrich Mann, a fost un negustor înstărit și senator, iar mama, Julia da Silva Bruhns, provenea dintr-o familie cu rădăcini braziliene și germane. Fratele său mai mare, Heinrich Mann, a fost, de asemenea, un scriitor de renume.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Thomas_Mann#/media/Fișier:Thomas_Mann_1929.jpg

După moartea tatălui, familia s-a mutat la München, unde Mann și-a continuat studiile și a trăit între 1891 și 1933. A lucrat o perioadă la o companie de asigurări și a colaborat la revista satirică Simplicissimus. Între 1895 și 1897, a călătorit în Italia alături de fratele său. În 1905, s-a căsătorit cu Katia Pringsheim, fiica unui profesor universitar. Cuplul a avut șase copii, dintre care patru au devenit, la rândul lor, scriitori.

Debutul literar a avut loc în 1898 cu volumul de nuvele Micul domn Friedemann, dar consacrarea a venit în 1901, odată cu publicarea romanului Casa Buddenbrook. Succesul critic și public a fost imediat și durabil. A primit titlul de doctor honoris causa al Universității din Bonn în 1919 și a devenit membru al Academiei prusace de literatură în 1926.

Oponent declarat al nazismului, a fost atacat virulent de regimul hitlerist, care i-a retras onorurile și i-a confiscat bunurile. Între 1934 și 1938 a trăit în Elveția, unde a editat revista Măsură și valoare, pledând pentru o cultură germană liberă. În 1938 a emigrat cu familia în Statele Unite, unde a obținut cetățenia americană în 1944.

A revenit temporar în Germania în 1949 pentru a susține o conferință despre Goethe, dar s-a stabilit definitiv în Elveția, în apropiere de Zürich, în 1952. A murit pe 12 august 1955, din cauza arteriosclerozei.

Thomas Mann s-a afirmat nu doar ca scriitor de elită, ci și ca voce morală a epocii sale, denunțând ideologia nazistă și apărând valorile umaniste și democratice. A fost un adversar neobosit al fascismului, susținând public și constant libertatea de gândire și demnitatea umană:

„Declar deschis că mă lipsesc de omagiile care nu relevă și nu respectă legătura organică dintre tot ceea ce am creat vreodată ca artist și lupta mea actuală împotriva celui de-al ‘treilea Reich’.”

Thomas Mann a scris opt romane, peste treizeci de povestiri, un poem dramatic, numeroase eseuri, un jurnal amplu și o corespondență extinsă. Printre lucrările sale cele mai cunoscute se numără:

Romane:

• Casa Buddenbrook (Buddenbrooks, 1901)
• Alteță regală (Königliche Hoheit, 1909)
• Muntele vrăjit (Der Zauberberg, 1924)
• Lotte la Weimar (Lotte in Weimar, 1939)
• Doctor Faustus (1947)
• Alesul (Der Erwählte, 1951)
• Mărturisirile escrocului Felix Krull (1954).

Tetralogia epică:

• Iosif și frații săi (Joseph und seine Brüder)
  • Vol. I (1933)
  • Vol. II (1934)
  • Vol. III (1936)
  • Vol. IV (1943).

Nuvele celebre:

• Tonio Kröger (1903)
• Moartea la Veneția (Der Tod in Venedig, 1912)
• Mario și vrăjitorul (1930)
• Capetele schimbate (1940)
• Legea (1944).

Eseuri selecte:

• Considerațiile unui apolitic (Betrachtungen eines Unpolitischen, 1918)
• Noblețea spiritului (Adel des Geistes, 1945).