Vlada Barzin, poet român și contabil de etnie sârbă

Vlada Barzin (n. 19 august 1940, Gelu, județul Timiș – d. 6 iunie 2006, Timișoara) a fost un poet și contabil de etnie sârbă, o voce distinctă în peisajul literar al Banatului.

Născut în satul Gelu, din județul Timiș, Vlada Barzin a urmat o carieră profesională ca contabil, însă adevărata sa vocație a fost poezia, căreia i s-a dedicat întreaga viață.

portret, alb-negru

Vldbrz – Operă proprie

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:Vlada Barzin.JPG
• Creată: 22 august 2012
• Încărcată: 8 noiembrie 2012

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vlada_Barzin#/media/Fișier:Vlada_Barzin.JPG

A debutat în 1967 cu poezia Oda pământului, publicată în ziarul Pravda (Dreptate). Primul său volum a apărut în 1975, în limba sârbă, sub titlul Când plesnesc mugurii.

Au urmat alte volume importante:

• Fluxuri stelare (1979)
• Comori de neprețuit (1983)
• Neliniștitele întinderi de vis (1988).

În 1984 a publicat Nemuririle ierbii, un volum de poezie în limba română, la Editura Facla. În 1992, i-a apărut volumul Atlantida la Editura Hestia, în traducerea lui Carmen Blaga și Lucian Alexiu.

Ultima sa carte, Apus (2001), este o selecție din întreaga sa operă poetică, la care s-au adăugat câteva poeme inedite.

Poezia lui Vlada Barzin a fost publicată nu doar în România, ci și în Serbia și Ungaria, în antologii, reviste și ziare. Un aspect remarcabil îl constituie traducerea creației sale în limbile minorităților naționale din România, fapt ce reflectă caracterul multicultural al operei sale.

Despre el au scris și l-au apreciat colegi scriitori români, printre care Lucian Alexiu și Eugen Dorcescu.

A fost distins cu mai multe premii, printre care se remarcă Premiul revistei Knijevni jivot (fondul literar Vladimir Ciokov) pentru volumul Jurământul întinderilor (1987).

Vlada Barzin a fost, de asemenea, unul dintre fondatorii cercului literar Krila (Aripi), activ în satul său natal Gelu, unde a locuit cea mai mare parte a vieții, îmbinând activitatea profesională cu cea literară.