Ioan Massoff, teatrolog, prozator și istoric al teatrului românesc

Ioan Heinrich Massoff (n. 4 iunie 1904, București – d. 27 ianuarie 1985, București) a fost un teatrolog, prozator și istoric al teatrului românesc. După absolvirea Academiei Comerciale și a Facultății de Istorie a Universității din București, și-a început cariera publicistică în anul 1924, la revista Rampa, unde a devenit ulterior redactor. A continuat să colaboreze cu cronici dramatice și eseuri în publicațiile Adevărul literar și artistic și Jurnalul literar.

Sursa foto: AI Generated

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fișier:Massoff.jpg

Timp de patru decenii, Massoff a fost secretar literar al Teatrului Național din București, contribuind semnificativ la istoriografia teatrală românească.

Pe lângă romanul său interbelic cu tematică teatrală – Fard – și impresiile de călătorie din Londra 1933, a publicat lucrări de anchetă, interviuri (Despre ei și despre alții…, 1973), memorialistică și anecdote din lumea teatrului (Actorul de la miezul nopții, 1974).

A fost preocupat mai ales de istoria spectacolului teatral, mai puțin de textul dramatic în sine. În acest sens, a realizat lucrări importante precum:

• Teatrul românesc de acum 100 de ani (1935, împreună cu G. Băiculescu),
• Istoria Teatrului Național din București 1877–1937 (1937),
• Matei Millo și timpul său (1939),
• Viața lui Tănase (1947),
• Eminescu și teatrul (1964),
• Contribuții la istoricul teatrului liric românesc (1968).

Lucrarea sa de referință este vasta monografie în 6 volume intitulată Teatrul românesc – privire istorică (1961–1976), considerată una dintre cele mai importante contribuții la studiul teatrului autohton.

Manuscrisele lui Ioan H. Massoff sunt păstrate în prezent în arhiva Fabian Anton.

Pseudonime

• Fosam (anagramă folosită în „Rampa”, 1931–1938)
• Radu Mina
• Osric (în „Rampa”).

Colaborări publicistice

• Adevărul
• Adevărul literar și artistic
• Cele trei Crișuri
• Realitatea Ilustrată
• Tomis.

Lucrări publicate (selecție)

• Londra 1933, note de călătorie (1934)
• Fard, roman (1935)
• Teatrul românesc acum o sută de ani, cu G. Băiculescu (1935)
• Istoria Teatrului Național din București (1937)
• Davicion Bally – Revoluționarul de la 48 (1938)
• Matei Millo și timpul său (1939)
• Viața lui Tănase (1947)
• C. Tănase, cu R. Tănase (1964)
• Eminescu și teatrul (1964)
• Maria Ventura, cu Gh. Nenișor (1966)
• Teatrul românesc, vol. I–VIII (1961–1981)
• Despre ei și despre alții…, interviuri (1973)
• Actorul de la miezul nopții (1974)
• Ion Iancovescu sau neliniștea unui actor (1979)
• Între viață și teatru (1985, postum).

Traduceri

• Boris Romașov – Teatru (1952).

Distincții

• Medalia Muncii (30 decembrie 1957), cu ocazia a 10 ani de la proclamarea Republicii Populare Române, pentru merite culturale
• Ordinul „Meritul Cultural” clasa a IV-a (6 noiembrie 1967), pentru contribuții în arta dramatică
• Ordinul „Meritul Cultural” clasa a II-a (28 mai 1974), pentru întreaga activitate publicistică în domeniul teatrului, cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani.