Gheorghe Ivănescu, lingvist, filolog și profesor universitar român

Gheorghe Ivănescu (n. 20 octombrie / 2 noiembrie 1912, Vutcani, fostul județ Fălciu – d. 3 iunie 1987, Iași) a fost un important lingvist, filolog și profesor universitar român, membru corespondent al Academiei Române.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/write-communication-ink-pen-2163261/

Sursa foto: http://150.uaic.ro/personalitati/litere/gheorghe-ivanescu/

A urmat studiile liceale la Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad, pe care le-a absolvit în 1930. În 1933 a obținut licența în filologie modernă la Facultatea de Litere și Filosofie din Iași.

Și-a completat pregătirea academică prin studii postuniversitare la École Pratique des Hautes Études din Paris (1934–1935) și la Școala Română din Roma (1935–1937). A devenit doctor în filologie în 1945.

Și-a început cariera academică în calitate de asistent, apoi profesor la Universitatea din Iași (1945–1952). A fost cercetător științific și, ulterior, profesor de lingvistică romanică și generală la Universitatea din Timișoara (1962–1969), apoi profesor de lingvistică românească și indoeuropeană la Universitatea din Craiova (1969–1971). După această perioadă, a revenit la Iași, unde a predat lingvistica indo-europeană până la finalul carierei.

În 1965 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Gheorghe Ivănescu a fost o autoritate în domeniul lingvisticii românești și comparate, contribuind la dezvoltarea studiilor de sintaxă, gramatică istorică și filologie romanică.

Lucrări principale:

• Problemele capitale ale vechii române literare (1947)
• Originea românilor (curs litografiat, 1947)
• Curs de sintaxa limbii române moderne (1948; reeditat în 2004)
• Istoria limbii române (1980; reeditare 2000)
• Gramatica comparată a limbilor indoeuropene (1981)
• Lingvistica generală și românească (1983).

Afilieri

• Membru corespondent al Academiei Române din 1965
• Cadru didactic și cercetător la principalele universități din Iași, Timișoara și Craiova.