Itzik Manger, poet și dramaturg evreu de limbă idiș, originar din Bucovina

Itzik Manger (se pronunță Mangher) (în idiș: איציק מאַנגער), născut la 30 mai 1901 în Cernăuți, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar, și decedat la 21 februarie 1969 în Ghedera, Israel, a fost un important poet și dramaturg evreu de limbă idiș, originar din Bucovina. S-a autointitulat „bard popular”, „văzător” și „meșter croitor” al cuvântului scris.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Itzik_Manger#/media/Fișier:Czernowitz_Conference_anniversary_1928_(cropped).png

De-a lungul vieții, Manger a trăit și creat în România și Polonia. Din cauza amenințării naziste, a fost nevoit să se refugieze în Franța, apoi în Anglia, stabilindu-se în cele din urmă în Israel în ultimii ani ai vieții.

S-a născut la Cernăuți, capitala Bucovinei, atunci parte a Imperiului Austro-Ungar, ulterior oraș românesc și, în prezent, aflat în Ucraina. Tatăl său, Hillel Manger, era croitor, pasionat de literatură, pe care o numea în glumă literatoyre – un joc de cuvinte între „literatură” și „Tora”. Mama sa avea talent vocal și era o povestitoare iscusită, iar fratele său, la rândul său, a fost poet.

A urmat cursurile Gimnaziului german k.u.k. nr. 3 din Cernăuți, unde a aprofundat literatura germană, însă a fost exmatriculat pentru năzbâtii și comportament neadecvat. Fascinat de teatrul idiș, de cântăreții ambulanți evrei (Brodersinger) și de muzica romilor, Manger a renunțat la educația formală și a devenit ucenic croitor, preferând cercurile artistice boeme.

A început să scrie în idiș în 1918, debutând în 1921 în revista condusă de Eliezer Steinbarg. A publicat ulterior poezii și balade în mai multe reviste literare apărute după Primul Război Mondial. Stabilit la București, a scris pentru presa idiș locală și a susținut conferințe despre folclorul spaniol, românesc și rom.

În 1927 s-a mutat la Varșovia, capitala culturală a evreimii așkenaze și cel mai important centru al vorbitorilor de idiș din Europa. Aici, Manger a trăit cei mai prolifici ani ai carierei sale. În 1929 a publicat primul său volum de poezie, Ștern afn dakh („Stele pe acoperiș”), primit cu entuziasm de public și critici. Un an mai târziu, a devenit membru al PEN Clubului autorilor idiș, alături de Isaac Bashevis Singer, Israel Rabon și I. Papiernikov.

Între 1929 și 1938, Manger a devenit o figură centrală în viața literară a Varșoviei. Își recita adesea versurile în cadrul Clubului Scriitorilor și era frecvent intervievat de presa idiș. Revista Literarishe Bleter i-a publicat numeroase articole.

În 1929 a fondat propria revistă literară, Cuvinte alese, unde a publicat poezii, povestiri și manifeste artistice. Printre volumele importante din acea perioadă se numără:

• Lanterne în vânt (1933),
• Scrisorile lui Velvl Zbarzher către Preafrumoasa Malkele (1937),
• Amurg în oglindă (1937),
• Midrașul lui Itzik (1935) – poezii moderniste inspirate din Talmud,
• Cartea Cântecelor Meghilei (1936) – o reinterpretare a poveștii Purim,
• Hotzmakh Shpil (1937) – adaptare a piesei lui Goldfaden Vrăjitoarea din Botoșani,
• Portrete familiare (1938) – viniete despre istoria literaturii idiș.

În Midrașul lui Itzik, Manger reinterpretează povestiri biblice clasice, plasându-le într-un context modern, est-european. Abordează textul cu umor și ironie, în tradiția teatrală a Purimshpiel-ului, oferind o viziune critică și contemporană asupra personajelor biblice.

Cartea Cântecelor Meghilei urmează o linie similară, transpunând povestea Esterei într-un decor est-european. Manger introduce un personaj fictiv – Fastrigosso – un croitor părăsit de Estera, care complotează împotriva regelui Ahashverosh.

Odată cu intensificarea antisemitismului în Polonia și anularea cetățeniei române, Manger a părăsit Varșovia în 1938 și a emigrat la Paris. În 1940, din cauza ocupației naziste, a fugit la Marsilia, apoi la Tunis, ajungând în cele din urmă în Anglia. A locuit în Liverpool și apoi la Londra, obținând cetățenia britanică. Între 1951 și 1958 a trăit în New York, după care a emigrat în Israel, stabilindu-se definitiv abia în 1967.

Spre deosebire de alți scriitori idiș în exil, Manger a fost aclamat în Israel. În 1965, compozitorul Dov Seltzer a pus în scenă o producție de succes a Cântecelor Meghilei, jucată de peste 400 de ori. Printre spectatori s-au aflat și personalități precum Levi Eshkol, Golda Meir și Teddy Kollek.

Itzik Manger a murit în 1969, la vârsta de 68 de ani, în orașul Gedera. A fost înmormântat cu onoruri la cimitirul Nahlat Itzhak, fiind considerat un poet național.

Poezia sa Oif’n Veg Șteit A Boim („Pe drum stă un copac”) a devenit celebră, fiind interpretată de Leo Fuld în 1951 și intrând în repertoriul cântecelor clasice în idiș.

Dramaturgul Israil Bercovici a realizat o adaptare scenică a poeziilor lui Manger, intitulată Mangeriada, care a avut premiera pe 6 aprilie 1968 la Teatrul Evreiesc de Stat din București.