Mircea Drăgan, compozitor, instrumentist și orchestrator român

Mircea Drăgan (n. 20 mai 1945, București – d. 16 mai 2023) a fost un compozitor, instrumentist și orchestrator român, considerat una dintre figurile emblematice ale muzicii pop-rock din România, supranumit „bunicul muzicii pop-rock românești”.

S-a născut într-o familie de muzicieni, începând studiul pianului la vârsta de 4 ani. A urmat Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București (1965–1968) și, ulterior, cursuri la Universitatea „Spiru Haret”.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/grades-music-melody-musical-note-786136/

Cariera muzicală a debutat în anii ’60. Între 1965 și 1968 a fost membru al formației Sideral, apoi a cântat cu Mondial (1968–1971), participând la turnee în România și fosta URSS. Din 1972 până în 1990 a fost parte din Romanticii, trupă alături de care a susținut concerte în Bulgaria, Polonia, Austria, Germania, Belgia, Kuweit și Emiratele Arabe Unite.

Din 1984 s-a dedicat compoziției muzicale, deși scria încă din 1969. Primele succese notabile au venit în 1976, cu piesa „Soare și foc” (album lansat cu Romanticii) și cu „Mâine”, distinsă cu Premiul de compoziție și interpretare la Dresda, Germania.

A fost prezent constant în marile festivaluri din România, printre care: Festivalul de la Mamaia, Festivalul de la Costinești, Melodia Anului, Festivalul Muzicii de Dans – unde a fost laureat și multiplu premiat.

Din 1978, Mircea Drăgan a activat ca regizor muzical, maestru de sunet, aranjor și instrumentist în propriul studio. A colaborat cu artiști de marcă ai muzicii românești: Margareta Pâslaru, Ștefan Hrușcă, Vasile Șeicaru, Nicu Alifantis, Angela Similea, Mirabela Dauer, Silvia Dumitrescu, Loredana Groza, Ștefan Bănică Jr., Victor Socaciu, Monica Anghel, Carmen Trandafir și mulți alții.

A realizat înregistrări și pentru orchestre simfonice, precum Filarmonica din Oradea, Bacău, Râmnicu Vâlcea, dar și pentru Orchestra Simfonică din Szeged (Ungaria) sau casa de discuri Olympia (Marea Britanie). A fost implicat și în producții internaționale pentru case din Italia, SUA, Elveția, Israel și Marea Britanie.

De asemenea, a fost regizor muzical pentru numeroase emisiuni TVR: Surprize, surprize, Școala vedetelor, Ne vedem la TVR, Confesiuni, Cerbul de Aur 2009, Eurovision.

Mircea Drăgan a fost recompensat de-a lungul carierei cu numeroase premii, printre care:

• Premiul pentru compoziție și interpretare – Festivalul de la Dresda (1977)
• Premii la Festivalul Mamaia (1985, 1987, 1988)
• Premii la Melodia Anului (1986, 1987)
• Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (2004)
• Premiul publicului – „Șlagăre în devenire” (1985)

Discografie selectivă

• Romanticii (1973)
• Soare și foc (1985)
• Mondial (1969, 1971)
• Remember Mondial (1995, 1998)
• Succese pop românești, vol. I și II.

A colaborat cu Teatrul de revistă „Constantin Tănase”, a fost director al Editurii Muzicale a UCMR și editor al revistei Actualitatea Muzicală. A fost membru în jurii la numeroase festivaluri: Eurovision, Mamaia Copiilor, Crizantema de Aur, Steaua Carpaților, Euro Music Vision.

În 2005 a publicat volumul autobiografic „Muzica vieții mele”, la Editura Curtea Veche.

Mircea Drăgan a trecut la cele veșnice pe 16 mai 2023, cu doar câteva zile înainte de a împlini 78 de ani.