Gheorghe Marinescu, regizor și animator de teatru

Goange Marinescu (Gheorghe Marinescu; 18 mai 1947 – 16 mai 2000) s-a născut în Râmnicu Vâlcea, oraș în care și-a petrecut copilăria și a urmat studiile liceale. A fost o personalitate marcantă a teatrului românesc, regizor pasionat, vizionar și inițiator al unor colaborări de anvergură în lumea artistică din România.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/movie-theater-theatre-room-curtain-2556157/

Goange Marinescu și-a început formarea artistică la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București (1966–1970), unde a studiat regia sub îndrumarea maeștrilor David Esrig și Mircea Mureșan. Și-a completat educația universitară cu Facultatea de Limba Franceză a Universității din Craiova (1970–1974), o dovadă a pasiunii sale pentru cultură și limbaj.

În 1982, a urmat un stagiu de specializare în Franța, unde a realizat lucrarea „Corpul uman în spațiul și timpul teatral” – un studiu care reflectă preocuparea sa pentru expresivitatea scenică și relația dintre mișcare și spațiu în actul teatral.
Între 1976 și 1989, Goange Marinescu a condus Teatrul Popular din Râmnicu Vâlcea, punând bazele unei mișcări teatrale autentice și coerente în zonă. După Revoluție, în perioada 1989–1992, a activat ca regizor la Teatrul de Stat din Sibiu.

În 1992, la îndemnul dramaturgului Doru Moțoc, aflat la acea vreme în fruntea Direcției pentru Cultură Vâlcea, Goange Marinescu a revenit în orașul natal pentru a prelua conducerea proaspăt înființatului Teatru Anton Pann. A condus instituția până în 1997, transformând-o într-un reper pe harta teatrului românesc contemporan.
În anii săi de conducere, Goange Marinescu a stabilit colaborări remarcabile cu regizori de prestigiu, printre care Silviu Purcărete, Dan Micu, Alexandru Dabija, Mircea Cornișteanu, Horațiu Mihaiu, Cristian Ioan și alții. Această „nebunie frumoasă”, cum o numea el însuși, a transformat teatrul vâlcean într-o scenă vie, curajoasă, inovatoare – apreciată de public și de presa de specialitate.

Unul dintre cele mai mari succese l-a reprezentat spectacolul „Decameron 645” (1993), regizat de Silviu Purcărete, care a adus recunoaștere națională și internațională teatrului și comunității teatrale vâlcene.
De-a lungul carierei, Goange Marinescu a semnat regia unui număr impresionant de spectacole, atât la Teatrul Anton Pann, cât și în alte instituții din țară, precum Sibiu, Pitești sau Satu Mare. Dintre montările sale cele mai cunoscute amintim:

• Concurs de frumusețe de Tudor Popescu
• Revelion la Baia de aburi de Eldar Reazanov
• Oglinda după Michel de Ghelderode
• Cum se cuceresc femeile de Woody Allen
• În larg și Emigranții de Sławomir Mrożek
• Zoo Story de Edward Albee
• Stele pe cerul dimineții de Aleksandr Galin
• Unchiul Vanea de A.P. Cehov.

Intrigă și iubire de Friedrich Schiller – ultima sa regie, prezentată în aprilie 2000 la Teatrul de Stat din Sibiu
În mai 2000, la doar o lună după premiera ultimei sale piese, Goange Marinescu s-a stins din viață, părăsind scena căreia i-a dedicat întreaga viață. Visul său de a oferi un spațiu propriu teatrului din Râmnicu Vâlcea a devenit realitate, însă el nu a mai apucat să se bucure de împlinirea acestuia.

Astăzi, o statuie amplasată în incinta Teatrului Anton Pann îl înfățișează privindu-și senin visul împlinit – un omagiu adus celui care a fondat, cu pasiune și viziune, această instituție culturală.
La mai bine de două decenii de la dispariția sa, Teatrul Anton Pann continuă să obțină recunoaștere națională: participări la Festivalul Național de Teatru, patru nominalizări la Premiile UNITER, și performanțe remarcabile, precum nominalizarea actorului Cătălin Andrei, în 2020, la categoria „Cel mai bun actor în rol secundar”.

Toate aceste reușite poartă amprenta idealurilor și muncii lui Goange Marinescu, considerat de toți cei care l-au cunoscut drept „ctitorul Teatrului Anton Pann” – un om cu suflet de copil și o dragoste nestăvilită pentru scenă.