Radu Tempea II, protopop și cronicar român

Născut în jurul anului 1691, la Făgăraș sau Brașov, Radu Tempea II a fost fiul preotului Radu Tempea I. A murit pe 14 mai 1742, în Brașov.

Și-a început educația la școala de pe lângă Biserica „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului. Ulterior a devenit dascăl, iar din 1713 a fost hirotonit diacon. La data de 19 februarie 1716, a fost hirotonit preot în București de către Antim Ivireanul. A slujit în aceeași biserică unde învățase, iar în decembrie 1735 a fost hirotesit protopop al Brașovului și al Țării Bârsei, funcție pe care a deținut-o până la moarte.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Tempea#/media/Fișier:BRASOV.BISERICA_SFANTU_NICOLAE.JPG

Radu Tempea II s-a remarcat ca apărător al Ortodoxiei și al drepturilor românilor din Șcheii Brașovului, într-un context istoric dificil, marcat de presiunile uniației și de dominația sașilor.

„Istoria sfintei biserici a Șcheilor Brașovului (1484–1742)”

• A rămas în manuscris și a fost republicată în 1969 de Editura pentru Literatură.
• Lucrarea este împărțită în două părți:
  • Prima parte (1484–sfârșitul secolului al XVII-lea) este de natură cronică și se bazează pe Cronica protopopului Vasile și pe documente din arhiva Bisericii Sf. Nicolae.
  • Partea a doua (1701–1742) este mult mai amplă și descrie fapte contemporane autorului, în special lupta românilor din Brașov pentru apărarea credinței ortodoxe în fața politicii de uniație.
• Este considerată o tranziție între cronică și istoriografie, prin utilizarea extensivă a documentelor de arhivă, unele redate integral.

Alte activități

• A copiat și transmis mai departe scrieri religioase, precum „Tâlcul Evangheliilor” și „Învățături creștinești”.
• Stilul său se remarcă prin expresivitatea limbajului, bogat în arhaisme și elemente din limba populară.

Doi dintre frații săi, Florea (stegar) și Ilie (cătana), au murit în luptele purtate împotriva curuților, în eforturile de afirmare a libertății și independenței politice a românilor brașoveni.