Pompiliu Constantinescu, critic literar român

Pompiliu Constantinescu s-a născut la 17 mai 1901, în București, pe strada Sabinelor nr. 109, fiind fiul lui Ion Constantinescu, funcționar vamal, și al Vasilichiei Petrescu. A fost unul dintre cei mai influenți critici literari ai perioadei interbelice, remarcându-se prin rigoare analitică și printr-o viziune modernă asupra criticii ca act de creație.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Pompiliu_Constantinescu#/media/Fișier:Pompiliu_Constantinescu1.jpg

A urmat liceele „Gh. Lazăr” și „Mihai Viteazul” din București, apoi Seminarul Pedagogic și Facultatea de Filosofie și Litere din Capitală. A fost activ în viața culturală românească, colaborând la reviste precum Revista Fundațiilor Regale, Kalende (alături de Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu și Traian Șelmaru), Mișcarea literară, Sburătorul și Viața literară. Între 1930 și 1938 a fost redactor și cronicar literar la revista Vremea. A scris și pentru revista umoristică La zid!, sub pseudonimul Pyrhon.

În anii 1933 și 1940 a fost distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români pentru volumele Critice și Tudor Arghezi. Din 1945 și până la moarte, a realizat cronică literară la Radio București. La momentul dispariției, era director al liceului CFR „Aurel Vlaicu” și profesor de limba român.

A murit pe 9 mai 1946, la doar 44 de ani, în urma unui infarct provocat de fumatul excesiv, în plină activitate creatoare.

Distincții

• Ordinul Meritul Cultural, în gradul de Cavaler, clasa II, pentru Litere (1943)

Lucrări publicate

• Mișcarea literară (1926)
• Opere și autori (1928)
• Critice (1933)
• Figuri literare (1938)
• Tudor Arghezi (1940)
• Eseuri critice (1947)
• Scrieri alese (1957)
• Scrieri, vol. I–IV (1967–1972)
• Studii și cronici literare (1974)
• Poeți români moderni (1974)
• Caleidoscop (1974)
• Romanul românesc interbelic (1977)

Traduceri

• Pagini de critică de Sainte-Beuve, alese și traduse de Pompiliu Constantinescu (1940).

În eseul Critica literaților (1938), Constantinescu afirma că „critica modernă este ea însăși un gen literar”, considerând-o o formă de creație intelectuală de sine stătătoare, esențială pentru valorizarea literaturii.