Andrei Mocioni, jurist și om politic român

Andrei Mocioni (în maghiară Mocsonyi, născut la 27 iunie 1812, la Budapesta – decedat la 23 aprilie/5 mai 1880, la Foeni, Timiș) a fost un jurist și om politic român care s-a remarcat prin susținerea drepturilor românilor din Banat și Transilvania. A fost membru al Senatului Imperial de la Viena, membru fondator al Academiei Române în 1866 și membru onorific din 1870.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Mocioni#/media/Fișier:Mocsonyi_András,_1865.jpg

A urmat studii juridice la Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta, pe care le-a încheiat în 1832. În 1836 a devenit vice-notar la Prefectura comitatului Torontal, apoi a fost avansat proto-jude districtual. Familia sa a avut mult de suferit în timpul Revoluției de la 1848, fiind nevoită să părăsească proprietățile. După reprimarea revoluției, Andrei Mocioni a fost numit comisar suprem districtual al Banatului. În 1856, atât el, cât și fratele său Petru, s-au retras din serviciul public și s-au stabilit la Foeni, unde Andrei și-a continuat activitatea politică în sprijinul egalității politice, naționale și confesionale a popoarelor din Imperiul Habsburgic.

Prin decretul Locotenenței Domnești din 1 aprilie 1866 a fost creată „Societatea Literară Română”, viitoarea Academie Română, al cărei membru fondator a fost și Andrei Mocioni, reprezentând Banatul alături de Vincențiu Babeș.

A murit la 5 mai 1880 și a fost înmormântat în capela familiei din Foeni, într-o ceremonie oficiată de protopopul Meletie Drăghici.

Pe plan politic, s-a remarcat prin acțiuni precum redactarea unui memoriu adresat împăratului Franz Joseph I, prin care cerea autonomia Banatului, precum și prin promovarea unei petiții cu peste 12.000 de semnături pentru încorporarea Banatului în Principatul Transilvaniei. La Conferința națională a românilor bănățeni din noiembrie 1860 de la Timișoara, s-a propus înființarea unui „Căpitanat român”, idee respinsă de împărat, care a decis reanexarea provinciei la Ungaria.

Andrei Mocioni a sprijinit reînființarea Mitropoliei Ardealului și emanciparea Bisericii Ortodoxe Române de sub autoritatea ierarhiei sârbești. A fost parte a delegației care a mers la Viena pentru a solicita recunoașterea unei biserici naționale române și a unei mitropolii autonome.

De asemenea, s-a remarcat prin generozitatea sa. A sprijinit financiar educația tinerilor români în școli din țară și străinătate, iar în timpul marii secete din 1863 a ajutat peste 400 de familii bănățene și a intermediat obținerea unor fonduri de la Viena și București. A susținut apariția ziarului „Albina”, publicat mai întâi la Viena și apoi la Pesta.

Sursa: https://www.enciclopediaromaniei.ro/wiki/Andrei_Mocioni