1638: Patriarhul Chiril Lukaris sfințește Mănăstirea Podgoria Copou din Iași, ctitorie a domnului Vasile Lupu

Pe colinele Iașului, în mijlocul Grădinii Botanice, se ascunde una dintre cele mai vechi și mai pitorești așezări monahale din Moldova: Mănăstirea Podgoria Copou, cunoscută și sub numele de Bisericuța dintre vii. Ctitorită în anul 1638 de voievodul Vasile Lupu, biserica are hramul Sfinților Atanasie și Chiril și a fost sfințită chiar de patriarhul ecumenic Chiril Lukaris.

Potrivit tradiției, locul pe care se află mănăstirea fusese anterior moșie domnească, unde exista o biserică de lemn. O legendă spune că, în timpul unei invazii tătare, Doamna Tudosca, soția domnitorului, s-a ascuns într-o scorbură de copac. După trecerea pericolului, Vasile Lupu și-a găsit soția cu ajutorul câinelui său de vânătoare, Copou. Drept mulțumire, a decis zidirea unei mănăstiri pe acel loc.

Pisania în limba slavonă, aflată deasupra pridvorului, consemnează ctitorirea bisericii în anul 7146 (1638). Edificiul a fost construit înaintea marii ctitorii de la Trei Ierarhi și a fost închinat Mănăstirii Caracalu din Muntele Athos.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mănăstirea_Podgoria_Copou#/media/Fișier:Mănăstirea_Podgoria_Copou.jpg

După căderea lui Vasile Lupu, în 1653, biserica a fost distrusă, fiind reconstruită în mai multe rânduri. În 1702, Constantin Duca, domnitor al Moldovei, a restaurat-o, fapt consemnat într-o pisanie în limba greacă. În 1809, egumenul Serafim al Mănăstirii Trei Ierarhi a condus noi lucrări de renovare, iar în 1850 a fost realizată pictura interioară.

În 1863, mănăstirea a fost desființată în urma Legii secularizării averilor mănăstirești, dar biserica a continuat să funcționeze ca biserică de mir. După 1960, a fost integrată în perimetrul Grădinii Botanice, dar a fost lăsată în paragină, necesitând restaurări majore.

Între 1983 și 1986, preotul Vasile Vaida a coordonat lucrări de consolidare, pictură și dotare cu mobilier nou. Pictura a fost realizată de artiștii Vasile și Violeta Carp din București, iar în tabloul votiv apar Vasile Lupu și Doamna Tudosca.

În 2001, mitropolitul Daniel Ciobotea (viitorul Patriarh Daniel) a reactivat mănăstirea ca așezământ de este nu doar un loc de rugăciune, ci și un refugiu de liniște, memorie și spiritualitate, cu o istorie care reflectă zbuciumul și credința unei întregi epoci.

maici, cu statut canonic, subordonat Mănăstirii Galata. Prima egumenă a fost maica Teodora Vrânceanu, iar în timp au fost amenajate chilii, ateliere și au fost atrase noi viețuitoare. Astăzi, maicile îmbină viața spirituală cu munca în atelierele de broderie, croitorie și pictură bisericească.

Mănăstirea se află în mijlocul unui cimitir discret și liniștit, unde sunt înmormântate numeroase personalități, printre care:

• Dimitrie Mangeron, academician și matematician;
• Mihai Todosia, fost rector al Universității „Al.I. Cuza” din Iași;
• Gheorghe Bădărău, membru al Academiei de Științe Medicale;
• Bogdan M. Sadoveanu, fiul scriitorului Mihail Sadoveanu.