Nicolae Bălan, Mitropolit ortodox al Ardealului

Nicolae Bălan (n. 27 aprilie 1882, Blăjenii de Sus, județul Bistrița-Năsăud – d. 6 august 1955, Sibiu) a fost Mitropolit al Ardealului între 1920 și 1955 și membru de onoare al Academiei Române din 1920.​

Provenind dintr-o familie de preot, Nicolae Bălan a urmat cursurile Gimnaziului din Năsăud, apoi Facultatea de Teologie din Cernăuți, unde a obținut doctoratul în 1905. În același an, a venit la Sibiu, predând teologia la Seminarul Andreian, iar în 1909 a devenit profesor titular al Catedrei de teologie sistematică, activând acolo până în anul 1920.

În perioada în care a activat ca profesor, a întemeiat și redactat „Revista Teologică” (1907–1916), în care a publicat numeroase articole, recenzii și note. A fost un militant activ pentru unirea Transilvaniei cu România în 1918.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Bălan#/media/Fișier:МитрополитТрансильванскийНиколай_(Бэлан)._1940.jpg

La 27 februarie 1920, a fost ales și hirotonit mitropolit al Ardealului, intronizarea oficială având loc în 30 mai 1920, în Catedrala din Sibiu. ​

În calitate de mitropolit, a contribuit substanțial la întocmirea Statutului de organizare a Bisericii Ortodoxe Române, aprobat în anul 1925, și a apărat cu tărie autonomia Bisericii. La inițiativa sa, în 1921, Institutul Teologic din Sibiu a fost ridicat la rangul de Academie Teologică. Începând cu anul 1943, Academia Teologică din Sibiu a eliberat diplome de licență, iar din 1948, institutul a obținut gradul de universitate. Până în anul 1948, mitropolitul Nicolae Bălan a îndrumat și activitatea școlilor secundare aflate până atunci în grija Bisericii: Liceul Andrei Șaguna din Brașov, Liceul Avram Iancu din Brad și Școala normală Andrei Șaguna din Sibiu. În plus, el a înființat o Școală normală de fete, o Școală de cântăreți bisericești și un internat arhidiecezan, toate în Sibiu. ​

Nicolae Bălan a fost și un mare ecumenist. Astfel, în 1925, el a participat la Congresul Ecumenist de la Stockholm, iar în 1926 la Conferința ecumenismului practic de la Berna. În 1925, a condus o pelerinaj la Locurile Sfinte. ​

În timpul evenimentelor tragice pentru România din vara anului 1940, la ședința Consiliului de Coroană (29-30 august 1940), el a protestat energic împotriva Dictatului de la Viena și s-a pronunțat ferm în vederea reîntregirii teritoriale naționale. ​

Consecvent țelului său de întărire a Ortodoxiei și de reorganizare a monahismului în Transilvania, IPS Nicolae Bălan a hotărât reconstruirea Mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, vechea ctitorie din secolul al XVII-lea a sfântului voievod Constantin Brâncoveanu. Lucrările de refacere a bisericii acestui sfânt lăcaș au început în vara anului 1926, când s-au dezgropat din ruine zidurile vechii biserici, s-au refăcut părțile ce lipseau și s-a construit acoperișul. Lucrările au fost anevoioase și au fost întrerupte în perioada celui de-al doilea război mondial. Târnosirea bisericii și a noilor clădiri (chilii și anexe) a avut loc la 15 august 1946, când se sărbătorea și hramul mănăstirii: Adormirea Maicii Domnului. În cuvântarea ținută cu acest prilej, după ce a făcut un scurt istoric al mănăstirii, mitropolitul Nicolae Bălan a explicat de ce întârziase sfințirea: vroia să clădească o casă mare pentru călugări, tiparniță și casă de adăpost pentru preoții bătrâni. Întrucât împrejurările nu au permis realizarea acestui plan mai vast, mitropolitul Nicolae a săvârșit sfințirea, mulțumindu-se cu ce se realizase până atunci. Chiar și așa, mănăstirea devenea una dintre cele mai mari și mai importante așezăminte monahale din întregul Ardeal, iar Nicolae Bălan este considerat cel de-al doilea ctitor al ei. ​

După ce a păstorit timp de 35 de ani Mitropolia Ardealului, conducând-o cu multă râvnă și dragoste creștinească, IPS Nicolae Bălan a trecut la cele veșnice în ziua de 6 august 1955, în reședința mitropolitană de la Sibiu, la vârsta de 73 de ani, în urma unei boli de inimă.

Sursa: https://ro.orthodoxwiki.org/Nicolae_(Bălan)_al_Ardealului