Sarmiza Bilcescu-Alimănișteanu, avocat român

Sarmiza (sau Sarmisa) Bilcescu, cunoscută ulterior ca Bilcescu-Alimănișteanu (n. 27 aprilie 1867, București – d. 26 august 1935, București), a fost o pionieră în domeniul juridic: prima femeie din Europa care a obținut o licență în Drept la Universitatea din Paris, prima femeie din lume cu un doctorat în Drept și prima avocată româncă admisă în Baroul Ilfov, în 1891. Cu toate acestea, nu a pledat niciodată la bară.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sarmiza_Bilcescu-Alimănișteanu#/media/Fișier:Sarmiza_Bilcescu.jpg

Provenind dintr-o familie influentă – tatăl său, Dumitru Bilcescu, a fost șeful Controlului Finanțelor în timpul domniei lui Barbu Știrbei – Sarmiza a avut parte de o educație aleasă. A învățat inițial acasă, apoi a urmat cursurile Colegiului „Sfântul Sava” din București. Și-a luat licența în științe juridice în 1887, iar în 1890 a devenit prima femeie din Europa cu un doctorat în Drept la Sorbona, cu teza De la condition légale de la mère („Condiția juridică a mamei”).

Admiterea sa în Baroul Ilfov a fost posibilă și datorită sprijinului oferit de cunoscutul jurist Constantin Dissescu. Deși a făcut istorie prin această reușită, Sarmiza nu a profesat ca avocat. În 1897 s-a căsătorit cu inginerul Constantin Alimănișteanu și s-a retras din activitatea juridică, dedicându-se însă cauzelor educaționale și feministe. A fost una dintre fondatoarele Societății Domnișoarelor Române, care promova accesul femeilor la educație.

În 1947, Mihail Fărcășanu i-a dedicat o biografie, publicată sub pseudonimul Mihai Villara.