Ieronim Tătaru, critic și istoric literar, profesor universitar român

Ieronim Tătaru (n. 26 aprilie 1937, Mireșu Mare, jud. Prahova – d. 21 august 2013, Ploiești) a fost critic și istoric literar, profesor universitar, inspector școlar, director al Casei Corpului Didactic din Ploiești, redactor-șef al revistei Axioma și președinte al Societății Culturale „I.L. Caragiale”.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ieronim_Tătaru#/media/Fișier:Ieronim_Tataru.jpg

A urmat școala primară în satul natal (1944–1948), apoi gimnaziul și liceul la Colegiul Național „I.L. Caragiale” din Ploiești (1948–1954). Studiile universitare le-a urmat la Facultatea de Filologie a Universității din București (1954–1959), unde s-a specializat în limba și literatura română, frecventând și cursul de literatură universală susținut de Tudor Vianu. Între 1964 și 1974, a urmat mai multe cursuri postuniversitare în domeniile limbii și literaturii române, literaturii universale și filosofiei.

A fost profesor de limba și literatura română, literatură universală și teoria literaturii la liceele „I.L. Caragiale” și „Mihai Viteazul” din Ploiești, precum și profesor asociat de literatură comparată la Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești (1959–2003).

A fost activ în cadrul Societății de Științe Filologice, deținând funcțiile de secretar științific, vicepreședinte și apoi președinte al Filialei Ploiești, și a fost membru al Consiliului central al acesteia (1968–1990). A condus revistele Școala Prahovei, Buletinul Filialei Prahova a SSF, și Axioma. Din 2002, a fost președinte al Societății Culturale „I.L. Caragiale”.

A debutat în revista Luceafărul în 1959, la rubrica „Cartea străină”. A publicat numeroase studii, articole, eseuri și cronici literare în reviste importante precum România literară, Contemporanul, Limbă și literatură, Ecoul, Axioma, și altele.

Volume publicate (selectiv)

• Poetică și stilistică (1976) – studii teoretice influențate de Noua Critică și structuralism.
• Din lirica modernă (1982) – comentarii critice despre mari poeți moderni.
• Comentarii stilistice și literare (1983) – analize aplicate pe texte clasice și moderne.
• Modalități de analiză a textului literar (1993) – coautor cu Elena Cristina Tătaru.
• Din universul poeziei moderne (1996) – studii comparatiste și cronologii literare.
• Itinerar caragialian (1997), Mențiuni caragialiene (2000), Caragiale și Prahova (2001), Însemnări caragialiene (2006), Scrisori pentru Caragiale (2003) – contribuții esențiale la studiile despre I.L. Caragiale.
• Conexiuni și confluențe (2002) – studii de literatură comparată.
• Concepte operaționale (2001, 2002) – dicționar de termeni literari.
• Telegrame primite de I.L. Caragiale (2002) – ediție critică.
• Semne 1–4 (2003–2010) – volume de eseuri despre literatură și arte plastice.
• Meridiane (2007), Ploieștii dinspre Caragiale (2010).
• Natură în mișcare cu infantă flamingo și fără măr (2012) – antologie a cenaclului „Atitudini”, coordonată de autor.

A primit titlul de „Profesor evidențiat” și a fost declarat Membru de Onoare al Societății de Științe Filologice din România (1996). A fost distins cu multiple diplome de excelență și medalii aniversare în semn de recunoaștere pentru contribuțiile aduse literaturii române și universale. În iunie 2007, a fost declarat Cetățean de Onoare al Municipiului Ploiești. A devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România în 2009.