Alfonso Castaldi, compozitor, dirijor și profesor de muzică român, de origine italiană

Alfonso Castaldi (n. 23 aprilie 1874, Maddaloni, Campania, Italia – d. 6 august 1942, București, România) a fost un compozitor, dirijor și profesor de muzică român, de origine italiană, stabilit în România la vârsta de 20 de ani.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alfonso_Castaldi#/media/Fișier:Frederic_Storck_-_Cast_Aldi.jpg

Și-a început studiile muzicale în orașul natal, Maddaloni (1879–1883), sub îndrumarea lui Michele Serino (teorie și solfegiu) și Luigi Picillo (teorie, solfegiu, armonie). A continuat apoi la Conservatorul din Napoli (1883–1889), unde a studiat cu Paolo Serrao (armonie), Francesco Cilea și Umberto Giordano (contrapunct, fugă, compoziție).

Între 1896 și 1901 a predat muzică în regim privat la Galați, instruind elevi la mandolină, chitară, vioară și teorie muzicală. Din 1904 până în 1905 a fost profesor de orchestră, iar între 1905 și 1940 a predat armonie, contrapunct, compoziție și orchestrație la Conservatorul din București.

În anul 1914 a înființat Orchestra Tinerimea Simfonică din București.

Între 1925 și 1929 a ocupat funcția de inspector muzical în cadrul Ministerului Artelor.

Pe lângă numeroase prelucrări după autori preclasici, Castaldi a compus două simfonii, o schiță simfonică intitulată Tarantella (1904), poeme simfonice (Thalassa, 1906; Marsyas, 1907) și lucrări de muzică de cameră. A scris și muzică vocală – coruri și lieduri – influențată de impresionism, caracterizată printr-un stil pragmatic și o meșteșugită construcție artistică.

Activitatea sa pedagogică a fost remarcabilă, formând generații întregi de compozitori și dirijori români, printre care: George Georgescu, Ion Dumitrescu, Gheorghe Dumitrescu, Alfred Alessandrescu, Nicolae Brânzeu și Ion Vasilescu.

Pe lângă muzică, Castaldi s-a remarcat și ca artist plastic, pictând portrete și peisaje. A frecventat cercul marilor artiști plastici ai epocii, printre care Jean Alexandru Steriadi, Camil Ressu, Fritz Storck, Paul Verona, Ștefan Dimitrescu, Ștefan Luchian, Alexandru Szathmary, Iosif Iser și Oscar Han.

Lucrări

Muzică de teatru

• Floriana (1902) – operă într-un act, libret de V. Ambra
• Făt-Frumos (Porc Împărat) (1915) – feerie în 3 acte și 5 tablouri, libret de G. Diamandy

Muzică vocal-simfonică

• Missă pentru solist, cor mixt și orchestră (1889)
• La chanson d’Eve (1911) – patru poeme lirico-simfonice pentru voce și orchestră, versuri de Ch. Van Lerberghe

Muzică simfonică

• Uvertură pentru orchestră (1902), dedicată sculptorului Fritz Storck
• Tarantella (1904) – schiță simfonică pentru coarde
• Thalassa (1906) – poem simfonic
• Marsyas (1907) – poem simfonic pentru orchestră mare
• Simfonia nr. 1 în la minor (1916)
• Simfonia nr. 2 – L’Eroe senza glorie (1925)

Muzică de cameră

• Elegie pentru vioară și pian (1886)
• Cvartet de coarde în stil antic
• Cvartet de coarde nr. 2
• Marșul vânătorilor (1901), pentru pian solo
• Elegie pentru violoncel și pian
• Nani, nani al păpușii (1929), pentru harpă solo

Muzică corală

• Lauda di Beatrice (1921) – pentru două coruri la 8 voci, pe versuri de Dante Alighieri

Muzică vocală

• Due melodie per canto e pianoforte, pe versuri ale poeților italieni din secolul XVII (1913)

Muzică militară

• La arme!

Distincții

• Premiul de muzică al Ministerului Cultelor și Artelor (1925)
• Premiul Național de Muzică (1929)