Dimitrie N. Ciotori, jurist, om politic și diplomat român

Dimitrie N. Ciotori (15 octombrie 1885, Săcelu, județul Gorj – 21 aprilie 1965, Londra) a fost un prozator, politician și diplomat român, cunoscut pentru implicarea sa în promovarea imaginii României pe plan internațional. Fiul agricultorului Nicolae Ciotori, a absolvit Școala Normală din Craiova și, după o perioadă în care a activat ca învățător în diverse sate din Oltenia, s-a specializat în domeniul cooperativismului cu ajutorul lui Nicolae Iorga, urmând o școală în Suedia. După absolvirea Facultății de Drept din cadrul Universității din București, Ciotori a intrat în diplomație, activând începând din 1916 ca interpret în cadrul Legației României din Stockholm.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Română#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

În 1920, Ciotori a devenit viceconsul, iar un an mai târziu, secretar al misiunii române la Liga Națiunilor. Ulterior, a fost transferat la Legația Română din Londra, unde a avut ocazia să se împrietenească cu personalități precum Nicolae Titulescu și Ion Antonescu. În această perioadă, a realizat lucrări semnificative despre cultura și realitățile României. În 1937, a fost trimis în misiune specială la legațiile României din Washington și Paris.

De-a lungul carierei, Ciotori a colaborat cu articole în publicații importante din perioada interbelică, cum ar fi Flacăra, Luceafărul, Sămănătorul și altele. După instaurarea regimului comunist, a fost exclus din Academia Română (unde fusese ales membru de onoare în 1936) și s-a autoexilat, continuându-și activitatea în reviste din străinătate, precum Luceafărul (Paris), La Nation roumaine (Paris), Cuget românesc (Buenos Aires), Cronica românească (New York) și Destin (Madrid). Academia Română l-a reintegrat în 1990, ca membru de onoare.

În literatură, Ciotori s-a afirmat prin volumul său de proze scurte Calea Robilor (1912), care cuprinde o suită de legende originale, tratate într-o manieră personală și fantezistă. Printre temele abordate în aceste proze se numără legenda Căii Robilor, a păianjenului, a fiului de împărat transformat în floare albastră (Domnul codrilor) și a melcului leneș, pedepsit să-și poarte casa în spinare. Stilistic, scrierile sale se remarcă prin acuratețe și o tonalitate bine adaptată subiectelor.

În 1962, a publicat la Madrid lucrarea de istorie contemporană Le Partage de l’Europe, în care analizează în detaliu acordurile secrete dintre Stalin, Roosevelt și Churchill, semnate la Ialta, Teheran și Moscova. Aceste înțelegeri, în urma căror România și alte state din estul și centrul Europei au fost cedate sferei de influență sovietice, sunt catalogate de autor drept „păcatul de moarte al lumii occidentale”, fiind descrise ca una dintre cele mai mari crime istorice.

Ciotori a realizat și traduceri semnificative din autori ca Bjørnstjerne Bjørnson, Henrik Ibsen și Selma Lagerlöf, iar pasiunea sa pentru cărți rare, stampe și manuscrise i-a condus la o colecție valoroasă, pe care a donat-o Academiei Române.

Opera literară

• Calea Robilor, Vălenii de Munte, 1912
• Le Partage de l’Europe, Madrid, 1962

Traduceri

• Bjørnstjerne Bjørnson, Synndve Solbakken, București, 1909
• Selma Lagerlöf, Legendele lui Iisus, Vălenii de Munte, 1911
• Henrik Ibsen, Rosmersholm, București, 1916