Arthur Văitoianu, general și om politic român
#Postat de Carmen Vintu on aprilie 14, 2026
Arthur Văitoianu s-a născut la 14 aprilie 1864, în Ismail, și a decedat la 17 iunie 1956, în București. General de armată și politician de marcă, el a jucat un rol important în Primul Război Mondial și în perioada de după Marea Unire, fiind o figură remarcabilă a istoriei moderne a României.

Fiul unui german naturalizat, Weithoffer Văitoianu, telegrafist în vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Arthur a îmbrățișat de tânăr cariera militară. A urmat Școala Militară de la Adjud, absolvind în 1884, apoi Școala de Artilerie și Geniu din București, finalizată în 1886.
După studii, devine profesor la Școala Superioară de Război din București. În 1915 este avansat general de brigadă. În campania din toamna anului 1916, în cadrul Războiului pentru Întregirea Neamului, comandă Divizia 10 Infanterie. Deși forțele române au fost nevoite să se retragă din cauza superiorității inamicului, Văitoianu continuă să aibă un rol activ în reorganizarea armatei.
În perioada 6 decembrie 1917 – 14 iunie 1918, conduce Armata a II-a Transilvania, iar spre finalul războiului preia comanda Armatei a IV-a. În 1918, regele Ferdinand I îl avansează la rangul de general de armată, iar guvernul Brătianu îl trimite consilier în Basarabia, în contextul unirii acesteia cu România.
În 1919, Văitoianu se retrage din armată și intră în politică, ca membru al Partidului Național Liberal. Într-un moment tensionat, când România era presată să semneze Tratatul de la Saint Germain cu Austria, el este numit prim-ministru pe 27 septembrie 1919. Refuză semnarea tratatului, continuând linia lui Ion I.C. Brătianu, invocând dreptul național al românilor și principiile Alianței.
Guvernul său a rămas cunoscut pentru organizarea primelor alegeri generale pe baza votului universal din România, în noiembrie 1919.
După încheierea mandatului de prim-ministru, Văitoianu rămâne activ în viața politică, fiind deputat, apoi senator de drept (din 1925). A fost ministru în mai multe rânduri – la Interne, Război, Comunicații, dar și consilier regal între 1938–1940. Monarhist convins, a susținut revenirea pe tron a lui Carol al II-lea și a activat în facțiunea georgistă din cadrul PNL.
După instaurarea regimului comunist, în 1947, Văitoianu – deși foarte în vârstă – este arestat și închis la Sighet, împreună cu alți lideri politici din perioada interbelică.
Se stinge din viață în 1956, la vârsta de 92 de ani. Este înmormântat în mausoleul de la Mărăști, alături de mareșalul Alexandru Averescu, alături de care împărțise atât câmpul de luptă, cât și scena politică.
Funcții publice deținute
| Funcție | Perioadă |
|---|---|
| Deputat | 1919 – 1925 |
| Senator de drept | 1925 – 1938 |
| Consilier regal | 1938 – 1940 |
| Ministru de Interne | 1918, 1919, 1922–1923 |
| Ministru de Război | 1918 – 1919 |
| Prim-ministru | 27 sept. – 29 nov. 1919 |
| Ministru de Externe (interimar) | 1919 |
| Ministru al Comunicațiilor | 1923 – 1926 |
| Ministru de stat | 1938 |
Arthur Văitoianu rămâne în istoria României drept un general patriot și un politician demn, care a servit interesele naționale într-o perioadă crucială. De la fronturile Primului Război Mondial, la apărarea suveranității în fața presiunilor internaționale, Văitoianu a fost un om al onoarei și al datoriei.
Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Arthur_Văitoianu
Jurnal FM 