Emil Pop, botanist român

Emil Pop (n. 13 aprilie 1897, Bucerdea Vinoasă, județul Alba – d. 14 iulie 1974, Cluj) a fost un botanist român de renume, membru titular al Academiei Române.

A activat ca profesor la Facultatea de Științe din Cluj, unde a condus Catedra de Anatomie și Fiziologia Plantelor. De asemenea, a fost director al Centrului de Cercetări Biologice din Cluj, coordonând importante proiecte științifice în domeniul botanicii.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Pop#/media/Fișier:Emil_Pop.jpg

În anul 1960, a publicat o monografie amplă dedicată mlaștinilor de turbă din Republica Populară Română, o lucrare de referință în studiile ecologice. Cinci ani mai târziu, în 1965, a editat volumul Monumente ale naturii în România, alături de alte lucrări consacrate unor personalități științifice românești.

Emil Pop a fost ales membru corespondent al Academiei de Științe din România la 21 decembrie 1935, iar pe 2 iulie 1955 a devenit membru titular al Academiei Române, în semn de recunoaștere a contribuțiilor sale în cercetarea botanică.

Distincții

• Ordinul Muncii clasa I (30 decembrie 1957), acordat cu prilejul celei de-a zecea aniversări a proclamării Republicii Populare Române, „pentru merite deosebite în îndeplinirea sarcinilor date de Partidul Muncitoresc Român și în domeniile construcției de stat, economice, sociale, culturale și obștești”
• Titlul de Om de Știință Emerit al Republicii Populare Române (18 august 1964), conferit „pentru merite deosebite în activitatea științifică”.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Pop