Horia Gane, poet și prozator român

Horia Gane (n. 10 aprilie 1936, Scăieni, Prahova – d. 11 iulie 2004, București), sub numele de Herman Gutman, a fost un poet și prozator român de origine evreiască, marcat profund de drama deportării în Transnistria, unde familia sa a fost dusă între anii 1941 și 1945. Părinții săi, Samoil Gutman și Hana (născută Sigler), proveneau din mediul muncitoresc.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/pen-writing-ink-pen-letter-4745931/

Sursa foto: https://www.bjbacau.ro/2021/04/10/horia-gane/

După întoarcerea din deportare, și-a urmat studiile la Școala elementară din Buhuși (1945–1950), apoi la Școala Profesională Textilă (1950–1952), iar între 1954 și 1958 a urmat cursurile Facultății Muncitorești, echivalentă cu învățământul liceal. În paralel, a frecventat cursurile Facultății de Filologie din cadrul Universității din București (1956–1960), fără a-și finaliza însă licența. A urmat ulterior un curs de biblioteconomie (1961–1962).

Activitatea sa profesională a fost diversă și adesea marcată de dificultăți economice. A lucrat ca muncitor la Fabrica de Postav din Buhuși (1952–1954), bibliotecar la Biblioteca Raională și la Clubul Șantierului Naval din Oltenița (1962–1964), iar apoi ca director al Bibliotecii Raionale din Urziceni (1964–1967). A fost, de asemenea, activist cultural la Casa Regională a Creației Populare din Bacău, redactor la stația locală de radioficare (1968–1970), corector la revista Ateneu (1970–1974) și bibliotecar metodist la Biblioteca Județeană din Bacău (1974–1977). După o scurtă perioadă ca muncitor la Fabrica Proletarul din Bacău, între 1977 și 1978, a devenit funcționar al Federației Comunităților Evreiești din România, activând atât în Bacău, cât și ulterior la București.

Horia Gane a debutat publicistic în 1956, în revista Scrisul bănățean, iar editorial a debutat cu volumul de versuri Lumină întârziată (1967). A colaborat constant cu poezie și proză în reviste culturale de prestigiu, precum Albina, Ateneu, Contemporanul, Luceafărul, Memoria, România literară, Viața Românească ș.a. A devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România în 1969.

Printre cele mai cunoscute volume publicate se numără:

• Lumină întârziată (1967)
• Dimineața noului venit (roman, 1974)
• Plante gânditoare (1977)
• Puntea de hârtie (1986)
• Frageda fire (1990)
• Sânii la vremea caiselor (1995)
• Toleranța (1995)
• Convorbind cu idealuri (1996)
• Voi spune îngerilor (roman, 2004)
• Rochie de mireasă cu fluturi arămii (2006, postum)
• Vis și iubire (2006, ediție bilingvă)

În manuscris au rămas mai multe lucrări, printre care romanele Arta de a supraviețui, Cartea de despărțire, Cina de frunze, poezia Civilizația iubirii, poemul Elena sau Grădinile suspendate ale Cuvântului, nuvela Azilul cu clopoței, piesa de teatru O șansă la un milion!, literatură pentru copii și eseuri critice.

Criticul Carol Isac remarca în 2005, într-un articol dedicat poetului, că Horia Gane „s-a afirmat în lirica deceniilor 7 și 8 cu o oarecare discreție, impusă de numeroasele opreliști întâlnite în cale. După deportare, lipsurile și greutățile vieții au fost constante, urmate de profesii epuizante și o căsnicie nefericită. Abia după 1989 părea că și-a găsit liniștea, dar chiar și în libertate nu și-a regăsit pe deplin echilibrul creativ.”