Cornelia Bodea, istoric român

Cornelia Bodea (8 aprilie 1916 – 28 aprilie 2010, Dud, județul Arad) s-a născut într-o familie cu tradiții religioase și culturale. Era fiica preotului Corneliu Bodea și a Xeniei, iar pe linie maternă descindea din familia lui Moise Nicoară și era nepoata memorandistului Aurel Suciu. A început școala primară în localitatea natală, Dezna, și a continuat studiile liceale la București, unde a urmat și cursurile universitare. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, specializându-se în Istorie Universală, Istoria Românilor și Istoria Bizanțului, sub îndrumarea unor mari profesori precum Nicolae Iorga și Gheorghe I. Brătianu. În 1937 a obținut licența cu distincția magna cum laude, fiind, totodată, absolventă a Școlii Superioare de Arhivistică și Paleografie.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Română#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Sursa foto: https://www.aosr.ro/cornelia-bodea/

În 1941, Cornelia Bodea a susținut teza de doctorat, care a avut drept subiect „Moise Nicoară (1784-1861) și rolul său în lupta pentru emanciparea religioasă a românilor din Banat și Crișana”. Lucrarea, apărută în 1943, a fost apreciată și i-a adus recunoaștere în cercurile academice.
Cornelia Bodea s-a specializat în istoria Epocii Moderne, având un interes deosebit pentru politica lui Iosif al II-lea, constituirea statului național modern al României și activitatea diplomaților din secolul XIX. A desfășurat cercetări documentare extensive, iar lucrările sale au abordat momente-cheie din istoria modernă a României, dar și aspecte culturale și economice ale perioadei. A fost, de asemenea, autoarea unor biografii ale unor personalități istorice de importanță majoră.

A activat ca bibliotecar la Biblioteca de Istorie Universală din 1937 până în 1942 și a predat Istorie și Drept la Liceul „Notre Dame de Sion” din București, în limba franceză. Între 1943 și 1949, a fost asistentă a istoricului Gheorghe I. Brătianu, predând seminarii de Bibliografie și Metodologie istorică, dar a fost exclusă din învățământul universitar din cauza regimului politic al acelei perioade.

În 1949, Cornelia Bodea a fost angajată ca cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, iar în 1975, după pensionare, a continuat activitatea de cercetare. În 1969, a obținut titlul de doctor docent.
Cornelia Bodea a avut o activitate internațională remarcabilă. A predat în cadrul unor universități din Statele Unite ale Americii, cum ar fi „Boston College” și „Ohio State University”, în perioada 1972-1974 și 1987-1989, iar în 1989 a fost distinsă cu Diploma de Onoare din partea Primăriei orașului Boston. A participat la numeroase conferințe internaționale și a cercetat arhive din diverse țări, printre care SUA, Anglia, Austria, Franța și Ungaria.

La împlinirea vârstei de 90 de ani, Cornelia Bodea a fost decorată cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce, ca recunoaștere pentru întreaga sa activitate științifică.

Lucrări

• 1937: Cetatea Deznei (monografie)
• 1967: Lupta românilor pentru unitatea națională: 1834-1849
• 1982: 1848 la români: o istorie în date și mărturii (2 volume)
• 1996: România, atlas istorico-geografic
• 1999: Folclorul rezistenței anticomuniste (2 volume)
• 2001: Sir Arthur Nicolson, General Consul at Budapest
• 2001: Moise Nicoară: Gyula (Ungaria) 1784 – București 1861
• 2004: Fața secretă a mișcării prepașoptiste române: unitatea națională
• 2006: Națiunea română: idealuri și realități istorice.