Erasmus Julius Nyárády, botanist maghiar din Transilvania și membru al Academiei Române

Erasmus Julius Nyárády (n. 7 aprilie 1881, Nirașteu, acum Ungheni, Mureș – d. 10 iunie 1966, Budapesta) a fost un botanist maghiar din Transilvania și membru al Academiei Române.

Nyárády s-a născut într-o familie cu resurse financiare modeste, tatăl său fiind cantonier de cale ferată. A urmat gimnaziul la Tg. Mureș și apoi Școala Normală din Cluj, unde a început să se pasioneze de botanică. A continuat studiile superioare la Institutul Pedagogic din Budapesta, absolvind în 1904. În această perioadă, a participat la excursii botanice în Munții Tatra și pe coasta Adriaticii, fiind apreciat drept cel mai bun botanist al institutului.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Erasmus_Julius_Nyárády#/media/Fișier:Erasmus_Julius_Nyárády.jpg

Nyárády a fost botanist la Universitatea din Cluj și a devenit membru corespondent al Academiei de Științe din România pe 21 decembrie 1935, iar în 1948 a fost ales membru titular al Academiei Române. După terminarea studiilor universitare, a cerut un post de profesor la gimnaziul din Kežmarok, unde a lucrat între 1904 și 1911, și unde a publicat 15 lucrări științifice și a alcătuit un herbar propriu. Apoi, s-a transferat la gimnaziul din Tg. Mureș, unde a continuat cercetările și a publicat în 1914 lucrarea „Flora de primăvară și vară din împrejurimile orașului Tg. Mureș”.

În 1922, a fost invitat de Alexandru Borza să ocupe funcția de conservator al colecțiilor botanice din Institutul Botanic din Cluj. Tot în acea perioadă, la propunerea botanistului Iuliu Prodan, Nyárády a ajuns și la catedra de botanică de la Academia de Înalte Studii Agronomice din Cluj. Aici, a contribuit semnificativ la crearea „școlii botanice clujene”, alături de mari botaniști precum Al. Borza, J. Prodan și I. Grințescu.

În 1922, Nyárády s-a retras din învățământul liceal, publicând un manual de botanică și realizând o hartă murală a României. După ce s-a alăturat echipei conduse de Alexandru Borza, s-a concentrat asupra organizării herbarului Universității Clujene și a realizat numeroase studii florale din diverse regiuni ale României. A explorat întreaga țară, colectând materiale care au fost utilizate în realizarea „Florei Romaniae Exsiccata” și a operei „FLORA RPR/RSR”.

În această perioadă, sub conducerea sa, Muzeul Botanic din Cluj a devenit cel mai important herbar din România. A publicat lucrări despre flora munților Ceahlău, Retezat, Harghita, și multe altele, contribuind semnificativ la cunoașterea diversității florale a țării.

În 1938, Nyárády a pus bazele științifice pentru declararea Cheilor Turzii ca rezervație științifică botanică și geologică. Aceste monografii au marcat sfârșitul unei perioade de cercetare regională, iar între 1948 și 1966 a început realizarea unei lucrări de amploare națională.

În 1952, Nyárády a început să coordoneze elaborarea monumentalului „Flora Republicii Socialiste România”, un proiect științific imens care a fost finalizat în 12 volume. Sub îndrumarea sa, lucrarea a devenit cea mai importantă monografie botanică din România, cu 9287 pagini și 1582 de ilustrații.

Herbarul său personal cuprinde aproximativ 90.000 de file, iar cele mai multe se află în diverse herbare din România, dar și în Ungaria și alte țări europene. Cea mai mare colecție se află la Muzeul Brukenthal din Sibiu, în Colecția familiară Nyárády, care include peste 57.000 de file.

Pentru realizările sale științifice, Nyárády a fost decorat cu mai multe distincții, inclusiv Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” și Ordinul Muncii. În 1960, a fost numit membru al Prezidiului Academiei RPR, iar în 1964 i s-a acordat titlul de „Om de Știință Emerit”.