Ioan Alexandru Lapedatu, scriitor și poet român

Ioan Alexandru Lapedatu (n. 6 iulie 1844, Colun, județul Sibiu – d. 25 martie 1878, Brașov, județul Brașov) a fost un scriitor și poet român.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/
S-a născut într-o familie de țărani români transilvăneni și a avut doi fii gemeni, Alexandru I. Lapedatu și Ion, amândoi devenind academicieni.

A studiat la gimnaziul romano-catolic de stat din Sibiu până în 1868, dar, din cauza lipsei de sprijin financiar, a fost nevoit să plece la București pentru a-și continua studiile. A publicat poezii și proză în revistele „Familia”, „Albina Pindului” și „Traian”. În toamna anului 1868, a fost trimis de către societatea „Transilvania” să studieze la Paris, unde s-a dedicat literaturii și filosofiei. În urma izbucnirii războiului franco-german în 1870, s-a mutat la Bruxelles, unde și-a obținut doctoratul în 1871. La întoarcerea în țară în același an, a devenit profesor de filologie clasică la gimnaziul din Brașov, unde a predat până la moartea sa prematură.

Între 1877 și 1878, a înființat și a condus revista „Albina Carpaților” în Transilvania.

Bibliografie
Diaconovici, C. – Enciclopedia română publicată din însărcinarea și sub auspiciile Asociațiunii pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, volumul III, 1904, Editura W. Krafft, p. 52.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ioan_Alexandru_Lapedatu