Marius Bunescu, pictor român

Marius Bunescu (n. 15 mai 1881, Caracal, județul Romanați, România – d. 31 martie 1971, București, România) a fost un pictor român remarcabil, organizator al Muzeului Național de Artă și director al Muzeului Anastase Simu.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Marius_Bunescu#/media/Fișier:Marius_Bunescu_1981_Romanian_card.jpg

Personalitatea sa se distinge prin contribuțiile semnificative aduse vieții artistice românești, atât în planul creației, ca pictor și grafician, cât și în plan administrativ, prin înființarea și conducerea unor muzee și galerii din București. Deși a petrecut primii 20 de ani ai vieții fără o legătură directă cu pictura, fiind autodidact și lucrând în diverse meserii, precum contabil și desenator tehnic, Marius Bunescu a început să studieze pictura la Constanța, între 1904 și 1906, sub îndrumarea lui Dimitrie Hârlescu. Acesta l-a îndemnat să își continue studiile în Germania, iar în 1906 s-a înscris la Academia Regală din München. Aici s-a întâlnit cu artiști români de renume, precum Ștefan Luchian și Theodor Pallady, și a studiat cu Hermann Groeber, care i-a consolidat formarea artistică. Deși a fost influențat de impresionismul german, s-a eliberat rapid de această tendință și s-a concentrat pe reprezentarea peisajului urban și a solidității acestuia.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Marius_Bunescu#/media/File:Venice_by_M._Bunescu_1972_Romanian_card.jpg

Debutul său în arta publică a avut loc în 1911, la Salonul Oficial din București, cu cinci lucrări pe care le-a vândut. Prima sa expoziție personală a avut loc în 1919, la librăria Minerva. În 1920, Bunescu a preluat conducerea Muzeului Anastase Simu, iar după moartea colecționarului, a devenit director al Casei Memoriale Simu.

În 1921, Marius Bunescu a fost unul dintre fondatorii Sindicatului Artelor Frumoase, devenind mai întâi secretar și apoi președinte între 1923 și 1927. Perioada interbelică a fost una de mare realizare artistică, având expoziții personale apreciate de critica de artă și atrăgând atenția colecționarilor. A obținut Premiul Național de Pictură în 1938 și, în 1940, a fost distins cu Meritul Cultural în grad de cavaler clasa I-a. În timpul războiului, a fost director al Muzeului Simu și al Artelor. După 1947, a continuat să își urmeze calea artistică, fără a se adapta stilistic la noile condiții ideologice impuse artei.

Alături de activitatea sa artistică, Bunescu a contribuit la organizarea vieții artistice instituționale, fiind membru fondator, secretar și președinte al Sindicatului Artelor Frumoase. După 1949, a preluat conducerea Pinacotecii Naționale a Muzeului de Artă al R.P.R și, în 1950, s-a ocupat de organizarea Galeriei Naționale.

Decorații:

• Ordinul „Coroana României” în gradul de Comandor (7 noiembrie 1941)
• Titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (14 mai 1956) „pentru merite deosebite în domeniul creației plastice, cu ocazia împlinirii a 75 de ani de viață”
• Ordinul Muncii, clasa I (11 decembrie 1956) „pentru merite deosebite și pentru activitatea depusă în domeniul muzeografiei”
• Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a IV-a (12 august 1959) „pentru activitate rodnică în dezvoltarea științei și culturii din Republica Populară Romînă”
• Titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă (3 iulie 1961) „pentru activitate îndelungată și merite deosebite în creația plastică și în muzeografie”
• Titlul de Artist al Poporului din Republica Socialistă România (15 iulie 1966) „pentru activitate îndelungată și merite deosebite în domeniul artelor plastice”
• Ordinul „Meritul Cultural” clasa I (25 decembrie 1967) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de-a XX-a aniversări a proclamării Republicii”.