Constanța Buzea, poetă română

Poeta Constanța Buzea (fostă soție a lui Adrian Păunescu) a fost o figură activă și importantă în literatura română a generației sale.

Constanța Buzea (n. 29 martie 1941 – d. 31 august 2012) a studiat la Facultatea de Filologie a Universității din București, obținând licența în 1970. Între 1974 și 1989, a lucrat ca redactor la revista Amfiteatru, iar din 1990 a devenit redactor la România literară, unde a semnat rubrica „Post-restant”.

Sursa foto: AI

Sursa foto: YouTube – Constanța Buzea

Constanța Buzea s-a căsătorit în 1961 cu poetul Adrian Păunescu, iar împreună au avut doi copii: Ioana (2 iunie 1967 – noiembrie 2011) și Andrei (născut în 1969). În 1977, căsătoria lor s-a încheiat prin divorț.

Recunoscută în literatura română, Constanța Buzea a fost autoare a unor creații lirice ce reflectă o neliniște profundă și o stare constantă de suferință, adesea exprimată printr-o sensibilitate deosebită. Poezia sa explorează teme precum iubirea și timpul, două mari suprateme ce structurează imaginarul său liric, în care se resimte o simfonie a durerii și a sufletului amenințat de răceala emoțională. Sentimentele de căutare, refuz și negare, precum și reîntoarcerea constantă la aceleași răni vechi, sunt elemente ce constituie o lume a tăcerii ce poate fi depășită doar prin poezie sau prin refugiu în natura pură.

Deși suferințele din viața personală nu au fost ușoare, copiii săi și poezia i-au adus alinare.

Opera:

• De pe pământ (EPL, 1963)
• La ritmul naturii (EPL, 1966)
• Norii (EPL, 1968)
• Agonice (EPL, 1970)
• Coline (Cartea Românească, 1970)
• Sala nervilor (Cartea Românească, 1971; sonete)
• Leac pentru îngeri (Albatros, 1972; antologie)
• Răsad de spini (Cartea Românească, 1973)
• Pasteluri (Albatros, 1974)
• Ape cu plute (Cartea Românească, 1975)
• Limanul orei (Eminescu, 1976)
• Poeme (Albatros, 1977; antologie)
• Ploi de piatră (Albatros, 1979)
• Umbră pentru cer (Albatros, 1981)
• Cină bogată în viscol (Cartea Românească, 1983)
• Planta memoria (Cartea Românească, 1985)
• Cheia închisă (Eminescu, 1987; antologie)
• Pietre sălbatice (Cartea Românească, 1988)
• Ultima Thule (Cartea Românească, 1990; sonete)
• Pelerinaj (Cartea Românească, 1997)
• Foșnet fabulos (Helicon, 1997; antologie)
• Pastelul amoros (Helicon, 1998; antologie)
• Pretext de conversație (Helicon, 1998; antologie)
• Roua plural (Vinea, 1999, ed. adăugită 2007; antologie)
• Făcutul meu cuvântul / Mon sort le mot (Grinta, 2006; antologie bilingvă, traducere Miron Kiropol)
• Netrăitele (Vinea, 2004)
• Netrăitele II (Vinea, 2008)
• Creștetul ghețarului: jurnal 1969–1971 (Humanitas, 2009)

Premii și distincții:

• Premiul Național „Mihai Eminescu” (2001)
• Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”

Sursa: Wikipedia – Constanța Buzea