27 martie – Ziua Internațională a Teatrului

„Lumea întreagă este o scenă, iar oamenii sunt doar actori”, spunea Shakespeare, deschizând poarta către căutările de sine, chiar în mijlocul tumultului războiului celor două roze.

Mesajul Internațional al Zilei Teatrului

27 martie. Ziua Internaţională a Teatrului

Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Tt.cristibur.JPG

Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0 Unported license

Autorul Mesajului Internațional pentru Ziua Mondială a Teatrului 2025 este Theodoros Terzopoulos, regizor, pedagog, autor, fondator şi director artistic al Companiei teatrale Attis, inspirator al Olimpiadelor de teatru şi preşedinte al Comitetului internaţional al Olimpiadelor de teatru.

Oare poate teatrul să audă apelul disperat pe care îl emit vremurile noastre într-o lume de cetăţeni sărăciţi, ferecaţi în celulele unei realităţi virtuale, retraşi într-o izolare sufocantă? Într-o lume de existenţe robotizate înăuntrul unui sistem totalitar de control al şi de represiune a tuturor aspectelor vieţii?

Îi pasă teatrului de distrugerea ecologică, de încălzirea globală, de masivele pierderi la nivelul biodiversităţii, de poluarea oceanelor, de topirea calotelor glaciare, de tot mai desele incendii forestiere şi de fenomenele meteorologice extreme? Poate teatrul să devină un factor activ în ecosistem? De mulţi ani teatrul observă impactul uman asupra planetei, dar nu izbuteşte să facă faţă aceastei probleme.

Este teatrul îngrijorat de condiţia umană, aşa cum se prezintă ea în secolul 21, când cetăţeanul este manipulat de interese politice şi economice, de reţelele media şi de grupurile formatoare de opinie? Când reţelele sociale, pe cât de mult înlesnesc comunicarea, sunt o formidabilă justificare a acesteia, pentru că furnizează necesara distanţă de siguranţă faţă de Celălalt? O copleşitoare senzaţie de frică de Celălalt, de cel care e diferit, de Străin, domină gândurile şi acţiunile noastre.

Poate teatrul să funcţioneze ca un atelier de coexistenţă a diferenţelor fără să ţină seama de trauma sângerândă? Această traumă sângerândă ne îndeamnă să reconstruim Mitul. Cum spune Heiner Müller, „Mitul este un agregat, o maşină la care se pot conecta mereu alte şi alte noi maşini. El transportă energia până când viteza crescândă va face să explodeze câmpul cultural”; şi câmpul barbariei, aş adăuga eu.

Oare poate teatrul, prin reflectoarele sale, să dezvăluie traumele sociale şi să înceteze a se arăta pe sine însuși într-o lumină falsă?

Întrebări care nu se pretează la răspunsuri definitive, pentru că teatrul există și dăinuie datorită întrebărilor fără răspuns. Întrebări stârnite de Dionisos, trecând prin locul său de naștere, arena teatrului antic, și continuându-și tăcut călătoria de refugiat prin peisaje de război, astăzi, de Ziua Mondială a Teatrului.

Să privim în ochii lui Dionisos, zeul extatic al teatrului şi al Mitului ce uneşte trecutul, prezentul şi viitorul, copilul născut de două ori de Zeus şi de Semele, expresia identităţilor fluide, bărbat şi femeie, mânios şi blând, divin şi animalic, la limita dintre nebunie şi raţiune, ordine şi haos, un acrobat pe graniţa dintre viaţă şi moarte. Dionisos pune o întrebare ontologică fundamentală – ce înseamnă toate astea? –, o întrebare care îl împinge pe creator spre o tot mai profundă investigare a rădăcinii mitului şi a multiplelor dimensiuni ale enigmei care este omul.    

Avem nevoie de noi căi narative, care să cultive memoria şi să creeze o nouă responsabilitate morală şi politică, ca să ieşim de sub dictatura multiformă a Evului Întunecat din ziua de azi.

Oriunde există o societate umană, acolo răzbate ireprimabil Spiritul Spectacolului. Născut în comunitate, acest spirit poartă măștile și tradițiile noastre, activând limbile, ritmurile și gesturile ce creează un spațiu viu în mijlocul nostru. Noi, artiștii, care lucrăm cu acest vechi spirit, suntem datori să-l îndreptăm către dezvăluirea realităților noastre, în toată banalitatea și misterul lor strălucitor.”

Începând din 1962, pe 27 martie, artiști și public din întreaga lume celebrează Ziua Internațională a Teatrului, un moment de recunoaștere a forței de comunicare a teatrului, care depășește toate barierele geografice, culturale, lingvistice, religioase sau politice.

Teatrul Tineretului din Piatra Neamț a jucat un rol semnificativ în viața teatrală din România, inclusiv înainte de 1989. În acea perioadă, absolvenții Universităților și Academiilor de Teatru erau repartizați obligatoriu în provincie pentru cel puțin trei ani, iar orașul Piatra Neamț, aflat la 370 km de București, s-a bucurat de o mai mare libertate în fața cenzurii, ceea ce a permis inițiative regizorale și repertoriale îndrăznețe, apreciate de critici.

Teatrul Tineretului a devenit astfel un loc ideal pentru „exilul” temporar al celor mai talentați absolvenți ai Academiei de Teatru din București. Aici, tinerii actori aveau ocazia să îndrăznească, să-și dea frâu liber creativității, iar talentul și nonconformismul au devenit emblemele teatrului. Mulți dintre cei mai buni actori români și-au început carierele pe această scenă, printre aceștia numărându-se Horațiu Mălăiele, Maia Morgenstern, Virgil Ogășanu, Ileana Stana Ionescu, Mitică Popescu, Valentin Uritescu, Oana Pellea, Florin Piersic, și mulți alții.

Aceste personalități au contribuit la crearea unei atmosfere speciale la Piatra Neamț, iar reputația teatrului a fost consolidată rapid și în viața teatrală internațională.

Astăzi, Teatrul Tineretului Piatra Neamț continuă să aibă un repertoriu diversificat, care include atât piese contemporane românești și internaționale, cât și mari opere ale dramaturgiei universale. Este un punct de atracție important din Moldova, iar vizitarea sa reprezintă o oportunitate de a descoperi un tezaur al teatrului românesc.

Sursa: https://www.tnb.ro/ro/mesajul-international-pentru-ziua-mondiala-a-teatrului-2025-27-martie