Paul Iorgovici, jurist, pedagog, istoric, filozof român și cercetător al limbii române

Paul Iorgovici (n. 28 aprilie 1764, Vărădia, județul Caraș-Severin – d. 21 martie 1808, Vârșeț) a fost un om de cultură, jurist, pedagog, istoric, filozof și cercetător al limbii române.
Paul Iorgovici s-a născut la 28 aprilie 1764, în satul Vărădia, aproape de Oravița, într-o familie de preoți. Împreună cu frații săi, a învățat să scrie și să citească românește, beneficiind astfel de o educație aleasă. A urmat școala primară la Vârșeț, unde a învățat până la vârsta de 12 ani, după care a continuat studiile la Pozsony (astăzi Bratislava), unde a studiat filozofia. Ulterior, a urmat dreptul la Pesta și, la doar 23 de ani, a devenit notar jurat. În 1787, a studiat dreptul public austriac la Viena.

Licențiere

[modificare | modificare sursă]

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fișier:Ducerea_de_mânăcătră_cinst’ași_direptatea_adeacăla_copii_rumâneaștii_ceiceîn_școlele_ceale_mici_săînvață_spre_cetanie_răndui%28…%29%28Carte_veche_și_manuscris%29_2885_31.12.2015_Fond_08CE566BE28848388C4FFD5B4F373907.jpg

Sursa foto: https://www.facebook.com/istituto.romenodivenezia/posts/itpaul-iorgovici-brâncoveanu-vărădia-contea-di-caraş-severin-28-aprile-1764-21-m/3049618188414939/

Iorgovici a fost cenzor la tipografia nobilului Kurzböck, unde a tipărit multe lucrări românești, inclusiv unele aduse din Principate. Cea mai importantă lucrare a sa a fost „Observații de limba rumânească”, publicată la Buda în 1799, lucrare ce sublinia latinitatea limbii române. De asemenea, a alcătuit un dicționar în patru limbi: română, latină, franceză și germană, dar lucrarea nu a ajuns niciodată la litera Z, fiind stopată la litera M. A tradus documente de la Roma care făceau referire la originile românilor. Era considerat un pionier al deșteptării naționale a românilor din Banat și mândria acestora. Iorgovici a decedat la Vârșeț la vârsta de 44 de ani, pe 21 martie 1808.
Paul Iorgovici s-a născut într-o familie cu tradiție preoțească. Străbunicul său ar fi fost un nobil ardelean refugiat în Țara Românească din cauza prigoanei calvine și căsătorit cu o femeie din familia Brâncoveanu. Bunicul său ar fi fugit din calea turcilor și s-a stabilit în Banat. După tată, Paul Iorgovici era legat de familia Brâncoveanu, dar există și ipoteze care contestă acest aspect, sugerând că familia sa ar fi provenit din satul Brâncoveni, din Romanați.

Studiile le-a început în satul natal, continuându-le la Vârșeț, Seghedin, Pojon (Bratislava) și Pesta, unde a studiat dreptul și filozofia. A devenit notar la vârsta de 23 de ani și a continuat să studieze la Viena.
După finalizarea studiilor, Paul Iorgovici a călătorit prin Europa de Vest, dorind să-și desăvârșească pregătirea intelectuală. A petrecut trei ani la Roma, unde a început să adune materiale pentru o lucrare istorică despre originea romană a poporului român. A continuat să călătorească în Franța, unde a fost martor la Revoluția Franceză și la decapitarea lui Ludovic al XVI-lea. Influiențat de idealurile revoluției franceze, Iorgovici a încercat să le răspândească în Banat, dar a fost nevoit să fugă din Franța pentru a-și salva viața, refugiindu-se la Londra.
Paul Iorgovici a fost un filolog remarcabil, fiind unul dintre primii care au scris în limba română cu alfabet latin, într-o perioadă în care, în Banat, limba română era scrisă cu alfabet chirilic. Cea mai importantă lucrare a sa a fost „Observații de limba românească”, în care a demonstrat latinitatea limbii române și a susținut că limba română poate deveni o limbă cultă, având resurse pentru a se dezvolta cu noțiuni noi. A alcătuit și un dicționar în patru limbi și a tradus documente istorice despre români.
După întoarcerea în Banat, Paul Iorgovici a lucrat ca avocat și profesor. În 1806, a devenit profesor de latină la gimnaziul din Vârșeț. A fost propus pentru a deveni director al școlilor naționale din Caransebeș, dar a murit brusc pe 21 martie 1808, la vârsta de 44 de ani. Cauza morții sale nu a fost clar stabilită, iar unii susțin că ar fi fost asasinat de către adversarii săi.

Opera

• „Bucoavnă” (abecedar), Cluj
• „Scurtă istorie a românilor din Dacia”
• „Istoria lui Alexandru cel Mare” (traducere), 1795, Sibiu
• „Viața și pildele lui Esop”
• „Observații de limba românească”, 1799, Pesta

Bibliografie

• Cosma, Aurel – Bănăţeni de altă dată, vol. I, Timișoara, 1933
• Laţia, Trandafir – Cărturari din Banat, Editura Cartea Românească, București
• Munteanu, Ștefan – Studiu introductiv la Observaţii la limba românească, editura Facla, Timișoara, 1979
• Predescu, Lucian – Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, București, 1999,

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Paul_Iorgovici_Brâncoveanu