Walter Rudolf Hess, fiziolog elvețian

Walter Rudolf Hess (născut pe 17 martie 1881, Frauenfeld, Elveția – decedat pe 12 august 1973, Ascona) a fost un fiziolog elvețian care a primit, împreună cu António Egas Moniz, Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1949 pentru descoperirea rolului anumitor părți ale creierului în determinarea și coordonarea funcțiilor organelor interne.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Walter_Rudolf_Hess#/media/Fișier:Walter_Hess.jpg

Inițial oftalmolog (1906–1912), Hess s-a dedicat studiului fiziologiei, devenind asistent de cercetare la Institutul Fiziologic al Universității din Zürich în 1912 și apoi la Universitatea din Bonn în 1915. În 1917 a fost numit profesor de fiziologie și ulterior director al Institutului Fiziologic din Zürich (1917–1951). Interesul său s-a concentrat pe studiul sistemului nervos autonom, care controlează funcțiile automatizate ale corpului, cum ar fi digestia și excreția, și reacțiile la stimuli complecși, cum ar fi stresul.

Folosind electrozi fini pentru a stimula sau distruge zone specifice ale creierului la pisici conștiente, Hess a descoperit că sediul funcțiilor autonome se află la baza creierului, în medula oblongata și diencefal (intercreier), în special în hipotalamus. El a mapat centrele de control pentru fiecare funcție, putând să inducă comportamente fizice specifice stimulând punctele corespunzătoare ale hipotalamusului. De asemenea, a studiat mecanismele mișcărilor orientate spre un scop și a stabilit conceptul de control motor anticipativ asupra posturii pentru a permite acțiuni motorii voluntare. Printre cărțile sale se numără The Biology of Mind (1964).

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Walter-Rudolf-Hess