Jurnal FM 
Beate Fredanov, actriță și profesoară de actorie din România
#Postat de Carmen Vintu on martie 13, 2026
Beate (Friedmann) Fredanov (n. 11 mai 1913, Cernăuți – d. 13 martie 1997, Düsseldorf) a fost o actriță și profesoară de actorie din România, de origine evreiască.
Provenea dintr-o familie evreiască din Basarabia. A absolvit Academia de Muzică și Artă Dramatică din Viena, promoția 1933. A fost profesoară la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică.
A fost căsătorită cu doctorul Iuliu Ghelerter (1903–1967).â
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Beate_Fredanov#/media/Fi%C8%99ier:Beate_Fredanov.jpg
Filmografie
- Fii cuminte, Cristofor! (TV, 1967) – secretara Victoria Sava
- Trecătoarele iubiri (1974)
- Bietul Ioanide (1980) – Carabelichioaia
Distincții
- Artist Emerit al Republicii Populare Române (28 aprilie 1951)
- Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952), pentru contribuția la consolidarea și prosperarea republicii
- Ordinul Muncii clasa a III-a (13 octombrie 1953) pentru contribuția sa la organizarea celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților
- Ordinul Muncii clasa a II-a (25 decembrie 1957) pentru merite deosebite în activitatea artistică a Teatrului Municipal din București
- Ordinul „23 August” clasa a IV-a (12 august 1959) pentru contribuții în dezvoltarea științei și culturii
- Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din România” (6 mai 1961) pentru merite în activitatea de partid
- Ordinul „Meritul Cultural” clasa a III-a (6 noiembrie 1967) pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice
- Ordinul „23 August” clasa a II-a (4 mai 1971) pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și în construirea socialismului.
Sebastian Papaiani își amintea: „Profesoara mea, Beate Fredanov, era foarte pedantă în a-ți vorbi. Avea o metodă pedagogică foarte bună, nu lucra cu toți studenții, ci cu individul. După firea fiecăruia, schimba și ea metodele de lucru.”
Virgil Ogășanu își amintește de Beate Fredanov ca având „școala germană, fiind foarte exigentă”, impunând în teatru „o disciplină creatoare, fără de care nu se poate face absolut nimic.”
