Krzysztof Kieślowski, regizor polonez

Krzysztof Kieślowski (născut pe 27 iunie 1941, la Varșovia, Polonia – decedat pe 13 martie 1996, la Varșovia) a fost un regizor polonez renumit pentru filmele sale de lungmetraj, documentare și producții de televiziune realizate în anii 1970, 1980 și 1990. Temele sale principale au fost legate de aspectele sociale și morale ale vremurilor contemporane.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Krzysztof_Kie%C5%9Blowski#/media/File:Kie%C5%9Blowski_1972.png

Kieślowski a studiat tehnologia teatrului la Varșovia și a absolvit în 1968 Colegiul de Stat de Teatru și Film din Łódź, Polonia. Și-a început cariera în film prin realizarea de documentare, inclusiv unul realizat pentru televiziunea poloneză înainte de absolvire, intitulat Zdjęcie (1968; The Photograph). Primul său film important a fost Murarz (1973; The Bricklayer), o poveste despre un activist politic care devine dezamăgit de politică și se întoarce la meseria sa de zidar. Kieślowski a realizat mai multe documentare semnificative în anii 1970, în special pentru televiziune, inclusiv Szpital (1976; Hospital), unde a folosit o cameră ascunsă pentru a revela problemele din sistemul de sănătate polonez. Un alt scurtmetraj documentar notabil a fost Z punktu widzenia nocnego portiera (1979; From the Point of View of the Night Porter), care examinează viziunea totalitară asupra lumii a unui paznic.

Blizna (1976; The Scar) a fost primul său film de lungmetraj lansat în cinematografe, axat pe relațiile de muncă din industria poloneză. A devenit cunoscut pe plan internațional cu Amator (1979; Camera Buff), o lucrare semi-autobiografică despre un tânăr regizor de documentare care învață despre consecințele exprimării artistice. În Przypadek (1987; Blind Chance), Kieślowski experimentează cu narativitatea, explorând trei posibilități diferite pentru viața unui student la medicină care încearcă să prindă un tren.

Filmările lui Kieślowski pentru Bleu (1993; Blue) arătau profunzimea regizorală și estetica sa caracteristică. În Bez końca (1985; No End), povestea unui avocat mort care veghează asupra familiei sale, a început o colaborare de lungă durată cu scenaristul Krzysztof Piesiewicz. Unul dintre cele mai ambițioase proiecte ale sale, Dekalog (1988–89; The Decalogue), este o serie inspirată de Cele Zece Porunci, realizată pentru televiziunea poloneză. Fiecare episod, de o oră, explorează conflicte morale sau etice legate de o poruncă, fără a le menționa în mod explicit. Această serie a fost prezentată integral la Festivalul de Film de la Veneția din 1989 și este considerată o capodoperă a cinematografiei moderne. Două dintre episoadele sale au fost transformate în lungmetraje: Krótki film o zabijaniu (1988; A Short Film About Killing) și Krótki film o miłości (1988; A Short Film About Love).

Cu La Double Vie de Véronique (1991; The Double Life of Veronique), Kieślowski a obținut succes atât critic, cât și comercial. Filmul explorează destinele paralele ale două femei care împărtășesc nu doar același nume și zi de naștere, dar și o afecțiune cardiacă și o legătură vagă între ele. Kieślowski a lucrat din nou alături de Piesiewicz, iar filmul a fost interpretat de Irène Jacob.

În trilogia Trei Culori, realizată între 1993 și 1994, Kieślowski a explorat principiile libertății, egalității și fraternității, fiecare film fiind asociat cu o culoare a drapelului francez: Bleu (1993; Blue), Blanc (1994; White) și Rouge (1994; Red). Deși fiecare film poate fi apreciat independent, ele formează o unitate tematică, iar Kieślowski a fost nominalizat la premiul Oscar pentru regia filmului Red.

Chiar dacă Kieślowski a anunțat de mai multe ori că se va retrage din regie, la momentul morții sale, el și Piesiewicz lucrau la o nouă trilogie bazată pe Divina Comedie a lui Dante. Piesiewicz a finalizat scenariile, iar filmele au fost realizate în prima parte a secolului XXI. Kieślowski a primit credit pentru co-scrierea filmului Heaven (2002), regizat de Tom Tykwer, L’enfer (2005; Hell), regizat de Danis Tanovic, și Nadzieja (2007; Purgatory), regizat de Stanislaw Mucha.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Krzysztof-Kieslowski