Félix Alexandre Guilmant, organist, compozitor și pedagog francez

Félix Alexandre Guilmant (n. 12 martie 1837, Boulogne-sur-Mer, Franța – d. 29 martie 1911, Meudon, Franța) a fost un renumit organist, improvizator, compozitor și profesor francez.

Félix-Alexandre Guilmant provenea dintr-o familie picardă de muzicieni și constructori de orgi. Tatăl său, Jean-Baptiste Guilmant, era organist și maestru de capelă la biserica Saint-Nicolas. La vârsta de 12 ani, Guilmant îl înlocuia deja pe tatăl său la orgă, iar la 16 ani a devenit organist titular.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandre_Guilmant#/media/Fi%C8%99ier:GuilmantEddy.jpg

Încă din tinerețe, Guilmant a început să studieze muzica sub îndrumarea tatălui său și a urmat lecții de armonie cu Gustave Carulli în Boulogne. În 1860, și-a aprofundat studiile muzicale la Bruxelles, sub conducerea lui Jacques-Nicolas Lemmens, care fusese influențat de tradițiile lui Bach. Ulterior, a devenit organist și profesor la Conservatorul din orașul său natal.

În 1865, Guilmant s-a căsătorit cu Louise Blériot, cu care a avut patru copii, inclusiv o fiică care a devenit organistă. A devenit cunoscut și pentru relațiile sale profesionale, Aristide Cavaillé-Coll, faimosul constructor de orgi, fiind unul dintre martorii căsătoriei sale.

În 1871, Guilmant a preluat postul de organist la biserica Sainte-Trinité din Paris, unde a rămas timp de treizeci de ani. În 1878, a susținut un recital la orga de la Trocadéro, creată pentru Expoziția Universală, și a contribuit semnificativ la redescoperirea repertoriului clasic pentru orgă.

Cariera sa de concertist l-a dus pe Guilmant în întreaga Europă, dar și în America și Canada, susținând numeroase recitaluri. În 1894, a fondat Schola Cantorum împreună cu Louis-Lazare Perruchot, Charles Bordes și Vincent d’Indy. În 1896, a preluat clasa de orgă a Conservatorului din Paris, succedându-i lui Charles-Marie Widor.

Guilmant a fost, de asemenea, un important editor muzical, publicând, alături de André Pirro, colecții valoroase de partituri, inclusiv „Archives des Maîtres de l’Orgue” și „L’École classique de l’Orgue”, care au contribuit la revigorarea muzicii pentru orgă în Franța și în lume.

În 1902, a renunțat la postul de organist la biserica Sainte-Trinité după ce, în absența sa, preotul a solicitat lucrări de întreținere asupra orgii, fără acordul său. Ulterior, a fost numit organist onorific la Catedrala Notre-Dame din Paris.

Félix Alexandre Guilmant a murit pe 29 martie 1911, la Meudon, din cauza unei gripe tratate necorespunzător. A fost înmormântat în cimitirul Montparnasse.

Guilmant a lăsat în urmă o operă impresionantă, în special pentru orgă. Printre lucrările sale remarcabile se numără colecțiile „Pièces dans différents styles”, „Noëls op. 60”, „Soixante interludes dans la tonalité grégorienne” și cele zece caiete din „L’Organiste pratique”. De asemenea, a compus lucrări importante pentru orgă, cum ar fi „Légende et Final symphonique en ré mineur” și „Morceau symphonique en la mineur”. Deși cele 8 sonate pentru orgă sunt numite astfel în tradiția germană, ele au o structură mai apropiată de cea simfonică.

Pe lângă lucrările pentru orgă, Guilmant a compus și muzică de cameră, muzică vocală și chiar o simfonie cantată („Ariane”) și o scenă lirică („Bethsabée”). A realizat, de asemenea, numeroase transcripții pentru orgă, inclusiv lucrări ale lui Bach și Saint-Saëns.

Alexandre Guilmant este considerat o figură centrală în renașterea școlii franceze de orgă, alături de César Franck, prin activitatea sa de muzicolog, pedagog și compozitor. Influența sa a fost deosebit de puternică, mai ales în Franța, Anglia și America, datorită numeroșilor săi elevi, inclusiv Joseph Bonnet, Nadia Boulanger, Marcel Dupré și William Carl.

Datorită activității sale și a popularizării lucrărilor lui Bach, Guilmant a jucat un rol crucial în stabilirea acestuia ca unul dintre cei mai importanți compozitori pentru orgă.

Guilmant a fost decorat cu titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare în 1892, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale semnificative la muzica pentru orgă și la educația muzicală.