Nicolae Lungu, compozitor român

Nicolae Lungu (n. 2 martie 1900, Dobridor, Dolj – d. 18 iulie 1993, București) a fost un compozitor român de muzică corală, cunoscut în special pentru colindele sale, care au intrat în repertoriul tradițional românesc. A fost, de asemenea, dirijor, profesor și o personalitate marcantă a muzicii bisericești din România.

A studiat la Seminarul Teologic „Central” din București (1912-1920) și, în paralel, la Școala Normală de Învățători. Între 1920 și 1925 a urmat Conservatorul din București, unde l-a avut profesor pe Dumitru Georgescu Kiriac. În 1927, și-a obținut licența la Facultatea de Teologie din București, iar în 1928-1929 a urmat cursuri de vară pentru dirijori la Viena.
Mai multe detalii

Profesorul, dirijorul și compozitorul

WikiRadasanu – Operă proprie

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:Maestrul Nicolae Lungu.jpg
• Creată: 31 mai 2023
• Încărcată: 31 mai 2023

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Lungu#/media/Fi%C8%99ier:Maestrul_Nicolae_Lungu.jpg

Nicolae Lungu a desfășurat o activitate de peste 60 de ani ca profesor și dirijor în București. A predat muzică la mai multe licee și instituții de învățământ, inclusiv la Liceul „Sf. Sava” și Institutul Teologic Universitar. A fost dirijor adjunct la Societatea Corală „Carmen” și a condus corurile unor biserici importante, precum Biserica Amzei și Biserica Sfântul Spiridon-Nou.

În 1935, a fondat Societatea Corală „România”, un ansamblu de 80 de persoane, pe care l-a transformat într-un cor de elită, cu un repertoriu preponderent românesc. În 1946, corul său a interpretat, în premieră, Oratoriul „Patimile Domnului” de Paul Constantinescu, sub bagheta lui George Enescu, la Ateneul Român.

Din 1947 până în 1985, Nicolae Lungu a fost dirijorul Coralei Patriarhiei Române, îmbogățind repertoriul muzicii bisericești și formând generații de muzicieni. Printre cei care au activat sub îndrumarea sa se numără personalități precum Nicu Moldoveanu, Angela Gheorghiu și Valentin Teodorian.

Pentru meritele sale, a fost decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler (1929) și Crucea Patriarhală pentru mireni (1970). A fost, de asemenea, membru al Uniunii Compozitorilor din România și al Societății Culturale Internaționale „George Enescu” din Montreal.

Nicolae Lungu a compus și a prelucrat numeroase lucrări corale bisericești și populare, publicând „Gramatica muzicii psaltice” (1951), „Liturghia psaltică” (1957) și diverse colecții de colinde. De asemenea, a scris manuale de muzică și studii despre folclorul religios muzical.

Corala Patriarhiei Române îi poartă astăzi numele, păstrând vie moștenirea sa artistică.