Silviu Dragomir, istoric și om politic român

Silviu Dragomir (născut pe 13 martie 1888 în Gurasada, județul Hunedoara – decedat pe 23 februarie 1962 în București) a fost un istoric, om politic și membru titular al Academiei Române din 1928.
Silviu Dragomir a crescut în Gurasada, unde tatăl său era notar comunal. A studiat la Liceul românesc din Blaj și la liceul sârbească din Novi Sad. În 1909 a absolvit Facultatea de Teologie din Cernăuți și a obținut doctoratul. A continuat studiile în istorie la Universitățile din Viena și Moscova, unde a început să cerceteze arhivele istorice.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Silviu_Dragomir_(1).jpg

În 1911, Dragomir s-a întors în Transilvania și a devenit profesor de istorie bisericească la Seminarul „Andreian” din Sibiu, iar din 1919 a predat istoria popoarelor din sud-estul Europei la Universitatea din Cluj. A participat activ la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, ca secretar al acesteia, și a fost ales membru al Marelui Sfat Național Român.

A activat în mai multe partide politice, printre care Partidul Național Român și Partidul Național Creștin, și a înființat revista „Revue de Transylvanie” în 1934. În guvernul condus de Octavian Goga (1937-1938), Dragomir a fost ministru secretar de stat și, în perioada regimului lui Carol al II-lea, a ocupat funcția de ministru de stat pentru minorități.

În 1940, Dragomir a fost unul dintre cei care s-au opus cedării teritoriale în fața Dictatului de la Viena. După 1944, a continuat activitatea didactică și științifică la Universitatea „Ferdinand I” din Cluj, însă a intrat în conflict cu autoritățile comuniste după grevele studențești din 1946. În 1947 a fost pensionat forțat și, în 1948, a fost exclus din Academia Română și arestat. A fost încarcerat în penitenciarele din Caransebeș și Sighet, fiind eliberat în 1955. După eliberare, a trăit într-o izolare aproape totală și a continuat să lucreze în cadrul Institutului de Istorie din Cluj.

Silviu Dragomir a murit pe 23 februarie 1962 în București și a fost înmormântat la Cluj pe 27 februarie.

Opera:
Dragomir a avut o activitate științifică vastă, publicând lucrări importante despre istoria românilor și a popoarelor balcanice. Printre cele mai notabile lucrări se numără Vlahii din Serbia în sec. XII-XV (1922), Vlahii şi morlacii. Studiu din istoria românismului balcanic (1924), Studii şi documente privitoare la revoluţia românilor din Transilvania în anii 1848-1849 (1944-1946), și Istoria desrobirii religioase a românilor din Ardeal în sec. XVIII (1929-1930).

Bibliografie:

• Pleşa, Liviu – Dosarul de Securitate al istoricului Silviu Dragomir, Annales Universitatis Apulensis. Series Historica, tom 9/I, 2005
• Rusu, Dorina N. – Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999
• Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Silviu_Dragomir