Romulus Vulcănescu, scriitor și etnolog român

Romulus Vulcănescu (23 februarie 1912, București – 10 noiembrie 1999, București) a fost un scriitor și etnolog român, recunoscut pentru contribuțiile sale valoroase în domeniul etnologiei, mitologiei și folclorului. A fost fiul Anei și al lui Horia Vulcănescu și a devenit membru de onoare al Academiei Române în 1993.

Sursa foto: AI

Vulcănescu a urmat școala primară și primele patru clase de liceu la Galați, apoi s-a mutat la București, unde a continuat studiile la Liceul Spiru Haret. După terminarea liceului, a studiat sociologia culturală și etnologia la Facultatea de Litere și Filosofie din București, între 1934 și 1937.

În perioada 1937-1950, Vulcănescu a fost profesor de filosofie și drept la Liceul Militar Nicolae Filipescu din Mănăstirea Dealu, iar în perioada 1950-1957, a predat drept și chimie. După ce a obținut doctoratul în etnologie-sociologia culturii în 1944 (validat în 1947), cu teza „Troița, o problemă de mitologie română”, a publicat prima parte a lucrării în 1972 sub titlul „Coloana cerului”.

Din 1958, Vulcănescu a devenit cercetător la Institutul de Arheologie din București, iar mai târziu a ocupat funcții de conducere la Institutul de Istoria Artei și la Institutul de Etnografie și Folclor al Academiei Române. A fost, de asemenea, membru al unor organizații internaționale, precum Instituto Internazionale di Sociologia din Roma și Union Internationale des Sciences Anthropologiques et Ethnologiques.

A fost redactor și colaborator la numeroase reviste de specialitate, inclusiv „Trimestrial de mitologie și estetică” (1931), „Gongul” (1941), „Symposion” (1943-1944), „Cercetări folclorice” (1947) și „Revista de etnografie și folclor”. A semnat unele articole sub inițiale și pseudonime, precum R.V., Vulca sau V. Petre.

Printre distincțiile obținute se numără premiul „Simion Bărnuțiu” al Academiei Române în 1981. Vulcănescu a fost cunoscut pentru lucrările sale din domeniul sociologiei și filosofiei culturii, mitologiei și etnografiei. A fost un cercetător de seamă care a contribuit la trecerea de la mitografie la mitologie, afirmând că mitologia reprezenta esența oricărei culturi și o parte fundamentală a creației spirituale a unui popor.

Principalele sale lucrări includ „Fenomenul horal” (1944), „Coloana cerului” (1972), „Măștile populare” (1970) și „Mitologie română” (1985). Vulcănescu a cercetat mitologia și tradițiile populare din România, abordând teme legate de mituri, simboluri și obiceiuri ale comunităților românești.

În domeniul literar, a publicat lucrări precum „Chestionar mitologic” (1938), „Două tipuri de mitologie română” (1944), „Boșimanii” (1967), „Etnografia: știința culturii populare” (1966) și „Etnologie juridică” (1970). De asemenea, a realizat lucrări în colaborare, cum ar fi „Drumuri și popasuri străvechi” (1974), alături de Paul Simionescu.

Romulus Vulcănescu a dedicat o mare parte a operei sale studiului culturii și mitologiei românești, iar lucrările sale rămân importante contribuții în înțelegerea tradițiilor populare și a fenomenelor culturale ale României. A fost o figură proeminentă în domeniul etnologiei și un autor respectat pentru cercetările sale aprofundate.

Opera literară

• Chestionar mitologic, Târgoviște, 1938;
• Două tipuri de mitologie română, București, 1944;
• Fenomenul horal, Craiova, 1944;
• Boșimanii, București, 1967;
• Etnografia: știința culturii populare, București, 1966;
• Etnologie juridică, București, 1970;
• Incașii, București, 1970;
• Măștile populare, București, 1970;
• L’Echo de quelques monuments megalithiques dans le paleofolklore roumain, Praga, 1971;
• Coloana cerului, București, 1972;
• Drumuri și popasuri străvechi (în colaborare cu Paul Simionescu), București, 1974;
• Istoria etnologiei românești, București, 1975;
• Dicționar de etnologie, București, 1979;
• Mitologie română, București, 1985;
• Izvoare de cultură. Secvențe dintr-un itinerar etnologic, București, 1988;
• Calea zeilor, București, 2000.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Romulus_Vulc%C4%83nescu