Anibal Teodorescu, jurist român

Anibal Teodorescu (n. 21 februarie 1881, Câmpineanca, Vrancea – d. 29 august 1971, București) a fost un jurist român de excepție și membru corespondent al Academiei Române, ales în 1945. A avut o carieră deosebită, fiind profesor, deputat de Ilfov și primar general al municipiului București în perioada aprilie 1926 – iulie 1927.

Printre distincțiile sale importante se numără:

• Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 de ani în Serviciul Statului” (13 octombrie 1941)
• Ordinul Meritul Cultural, în gradul de Cavaler clasa I, pentru merite în domeniul educației (1 februarie 1943).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Anibal_Teodorescu#/media/Fi%C8%99ier:Anibal_Teodorescu_1926.jpg

Teodorescu este considerat un fondator al dreptului administrativ modern în România, având un impact major asupra dezvoltării acestei discipline. Născut în comuna Câmpineanca, județul Vrancea, el a urmat studii liceale la Focșani și București și a obținut licența la Facultatea de Drept a Universității din București în 1903. În 1905, a obținut doctoratul în drept la Universitatea din Paris cu teza „Les lois roumaines et les étrangers”. După întoarcerea în țară, a devenit colaborator al profesorului C.G. Dissescu la Facultatea de Drept din București.

În 1909 a devenit docent pentru dreptul civil la aceeași facultate, iar în 1910 a fost numit conferențiar. În 1921, după înființarea Catedrei de Drept Administrativ, a fost numit profesor agregat și, în 1925, profesor definitiv. A predat drept administrativ până în 1947, fiind și decan al Facultății de Drept între 1939 și 1940. După 1947, în perioada în care a fost arestat și persecutat, Teodorescu a continuat să influențeze domeniul juridic din România.

Printre studenții săi se numără Yolanda Eminescu, care își amintește cu respect de întâlnirile cu profesorul său, subliniind devotamentul acestuia pentru îmbunătățirea cursului său de drept administrativ. Anibal Teodorescu a rămas o figură semnificativă în educația juridică din România, iar moștenirea sa continuă să fie respectată și astăzi.

De asemenea, un loc legat de memoria sa a fost transformat într-un magazin cu circuit închis, iar ulterior a ajuns în posesia familiei lui Iosif Constantin Drăgan.

Sursa: https://heinonline.org/HOL/LandingPage?handle=hein.journals/lgveifn2015&div=24&id=&page=