Prima mențiune documentară a Brașovului datează din 1271

Pe 23 februarie 1271, când toponimul „Brasu” apare într-un document latin, în care regele Ungariei, Ștefan, aproba un contract între doi nobili. Totuși, așezarea a fost continuu locuită și mai devreme, fiind formată din mai multe nuclee distincte, cum ar fi Bartholomä, Martinsberg și Șcheii Brașovului. Înainte de 1271, Brașovul era menționat doar indirect, în documente ce făceau referire la mănăstiri și așezăminte religioase.

Până în secolul al XIII-lea, nu există documente clare care să ateste existența Brașovului ca oraș. Totuși, descoperirile arheologice din zona Brașovului sugerează o locuire continuă din perioada neolitică, cum ar fi cultura Noua și Tei. De asemenea, s-au găsit urme din epoca bronzului și vestigii din perioada dacică, în special în zona Pietrelor lui Solomon.

Începuturile Brașovului medieval sunt strâns legate de Cetatea Brașovului și suburbii precum Șchei, locuită de români, și Brașovechi, unde trăiau sași. Această așezare era denumită „Cutun” sau „Cotun”, iar unele teorii sugerează că ar fi avut o origine cumană, având legături cu limba balcanică sau albaneză.

Numele „Brașov” provine de la râul Bârsa, iar termenul „Bârsa” desemna o piesă de lemn folosită în pluguri. În urma influenței slavone, numele „Baršov” s-a transformat în Brașov. Un alt element semnificativ în dezvoltarea orașului a fost stabilirea Cavalerilor Teutoni în 1211, care au întărit cetatea și au construit Biserica Sfântul Bartolomeu.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/photos/cl%C4%83diri-ora%C8%99-vedere-aerian%C4%83-4011921/

În 1228, o mănăstire a fost întemeiată la Brașov de ordinul premonstratensilor. Această mănăstire se afla în apropierea viitoarei Biserici Negre. Tot în această perioadă, cercetătorul Norbert Backmund a publicat „Catalogus Ninivensis”, un document ce atestă menționarea orașului Brașov, sub denumirea „Corona”.

În 1241, orașul Brașov a fost afectat de invazia tătară, iar cetatea Șprenghi a fost cucerită. După retragerea tătarilor, a fost construit un turn hexagonal pentru apărarea cetății. La această perioadă, orașul începe să se contureze ca un centru important de comerț și apărare.

În 1252, numele „Barasu” apare într-un document, iar regele Bela al IV-lea confirmă donarea unui teritoriu între sașii de la Barasu și secuii de la Sebeș. Aceasta sugerează că termenul „Brașov” se referea mai degrabă la o zonă geografică decât la un oraș.

În 1271, Brașovul este menționat sub denumirea „Brasu” într-un document latin semnat de regele Ungariei. Tot în această perioadă, orașul își începe consolidarea ca centru urban important, cu mai multe documente istorice ce atestă existența sa.

După 1300, Brașovul este tot mai frecvent menționat în documentele medievale, sub diverse forme ale numelui, cum ar fi „Brasso” în 1309 și „Korona” în 1336. În 1323, se aprobă înființarea mănăstirii dominicane din Brașov, care devine un loc important de cult și învățătură.

Brașovul a beneficiat de privilegii comerciale și de dezvoltare urbană încă din perioada medievală. În 1364, orașul a primit dreptul de a organiza târguri anuale, iar în 1369 a obținut statutul de „etapă și depozit”, consolidându-și rolul economic în Transilvania.

În 1377, se începe construcția Bisericii Neagră, una dintre cele mai importante biserici gotice din Europa de Est. Însă, din cauza incendiilor și a lipsei de fonduri, lucrările de construcție au fost întârziate de-a lungul secolelor.

În perioada medievală și modernă timpurie, Brașovul a devenit un important centru cultural și educativ. Aici s-au înființat școli și tipografii, iar în 1546 a fost tipărită prima carte în limba română de către diaconul Coresi. Orașul a avut un rol semnificativ în dezvoltarea culturii românești și în formarea unei identități naționale.