Ernst Mach, fizician și filozof austriac

Ernst Mach (n. 18 februarie 1838, Chirlitz-Turas, Moravia, Imperiul Austriac [astăzi Brno-Chrlice, Republica Cehă] – d. 19 februarie 1916, Haar, Germania) a fost un fizician și filozof austriac care a formulat principii fundamentale în domeniul opticii și a susținut o viziune dinamică a mecanicii, precum și a modului în care organizațiile datelor senzoriale (sau observațiilor) sunt structurate.

Mach a fost educat acasă până la vârsta de 14 ani, apoi a urmat pentru scurt timp un gimnaziu înainte de a intra la Universitatea din Viena la vârsta de 17 ani. În 1860 a obținut doctoratul în fizică și a predat mecanică și fizică la Viena până în 1864, când a devenit profesor de matematică la Universitatea din Graz. Deja în acea perioadă, interesul său se îndrepta către psihologia și fiziologia senzațiilor, deși a continuat să se identifice ca fizician și să realizeze cercetări fizice de-a lungul carierei sale. În anii 1860, Mach a descoperit fenomenul fiziologic ce a ajuns să fie cunoscut sub numele de „Benzile lui Mach”, fenomenul prin care ochiul uman vede benzi luminoase sau întunecate acolo unde zonele de iluminare sunt foarte diferite.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ernst_Mach#/media/Fi%C8%99ier:Ernst-Mach-1900.jpg

În 1867, Mach a părăsit Grazul pentru a deveni profesor de fizică experimentală la Universitatea Charles din Praga, unde a activat timp de 28 de ani. Aici a realizat cercetări asupra senzației kinestezice, asociată cu mișcarea și accelerația. Între 1873 și 1893, a dezvoltat tehnici optice și fotografice pentru măsurarea undelor sonore și propagarea acestora. În 1887, a formulat principiile supersonicii și a introdus conceptul „Numărului Mach”, adică raportul dintre viteza unui obiect și viteza sunetului.

În lucrările sale, precum „Beiträge zur Analyse der Empfindungen” (1886; „Contribuții la analiza senzațiilor”, 1897), Mach a propus că întreaga cunoaștere derivă din senzații, sugerând că fenomenele științifice pot fi înțelese doar în termenii experienței și „senzațiilor” din observația acestora. Astfel, el a argumentat că orice afirmație din științele naturale trebuie să fie verificabilă empiric, respingând concepte metafizice precum timpul și spațiul absolut, deschizând astfel calea pentru teoria relativității a lui Einstein.

Mach a formulat și Principiul lui Mach, conform căruia inerția (tendința unui obiect aflat în repaus de a rămâne în repaus și a unui obiect în mișcare de a continua în mișcare în aceeași direcție) derivă din interacțiunea obiectului cu întreaga materie a universului. În opinia sa, inerția este dependentă de relațiile dintre un corp și celelalte corpuri, chiar și la distanțe mari. Teoriile inerțiale ale lui Mach au avut o influență semnificativă asupra dezvoltării teoriei relativității de către Einstein.

În 1895, Mach s-a întors la Universitatea din Viena ca profesor de filozofie inductivă, însă, în 1897, a suferit un accident vascular cerebral, ceea ce l-a determinat să se retragă din cercetarea activă în 1901, când a fost ales în parlamentul austriac. Totuși, a continuat să susțină prelegeri și să publice lucrări, dintre care cele mai notabile sunt „Erkenntnis und Irrtum” („Cunoaștere și eroare”, 1905) și autobiografia sa din 1910.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Ernst-Mach