Ion Brad, diplomat, poet, eseist, romancier, memorialist, traducător și scriitor român

Ion Brad s-a născut pe 8 noiembrie 1929 în satul Panada, județul Alba, fiind primul dintre cei nouă copii ai țăranului Traian Brad și ai Corneliei, născută Barna, originară din satul vecin Iclod. A urmat școala primară în Panada și, între 1940 și 1948, Liceul de băieți „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj. După terminarea liceului, a fost bibliotecar la aceeași instituție și președinte al Societății de lectură „Timotei Cipariu”. Între 1948 și 1952, a urmat Facultatea de Filologie la Universitatea din Cluj-Napoca.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Brad#/media/Fi%C8%99ier:Ion_Brad.jpg

Debutul său literar a avut loc în 1947, cu versuri publicate în revista „Gând Tineresc” din Alba Iulia. În 1948, a fost ales președinte al „Societății de lectură Timotei Cipariu”, un cenaclu literar activ timp de aproape 80 de ani. În perioada 1950-1954, Ion Brad a fost redactor al revistei „Almanahul Literar” (care a devenit ulterior „Steaua”), sub conducerea lui Miron Radu Paraschivescu și Geo Dumitrescu, colaborând cu nume importante din literatura română, precum A.E. Baconsky, Cornel Regman, Victor Felea, Dumitru Micu și Mircea Zaciu. A publicat, de asemenea, poezii în revistele „Viața Românească” și „Flacăra” din București.

În 1952, Ion Brad s-a căsătorit cu Olimpia Alexandrina Suteu, iar în 1955 au avut o fiică, Lia Brad-Chisacof. În perioada 1953-1955, a fost secretar al Filialei din Cluj-Napoca a Uniunii Scriitorilor din România. A fost preocupat de reintegrarea în circuitul literar a scriitorilor Lucian Blaga și Ion Agârbiceanu, stabilind relații apropiate cu personalități literare de seamă, inclusiv Emil Isac și Nagy Istvan.

În 1956-1958, Ion Brad s-a mutat la București, fiind redactor-șef al revistei pentru copii „Cravata roșie”. În 1958, a fost exclus din partid și din UTM, acuzat de „misticism” și „naționalism”, dar și pentru că a introdus ilegal în țară Raportul secret al lui N. Hrușciov la Congresul al XX-lea al PCUS. În perioada 1958-1960, a fost redactor al revistei literare „Luceafărul”, lucrând alături de Dan Desliu, Mihai Dragomir și Dumitru Corbea. În 1960-1962, a activat ca redactor cultural la „Scânteia Tineretului”, colaborând cu Teodor Mazilu și Eugen Mandric.

În 1962-1965, Ion Brad a fost secretar al Uniunii Scriitorilor din România, colaborând cu autori de renume precum Tudor Arghezi, George Călinescu și Marin Preda. În 1965, a devenit deputat în Marea Adunare Națională și membru supleant al Comitetului Central al PCR, iar ulterior a fost redactor-șef adjunct al revistei „Gazeta literară”. În perioada 1968-1973, a fost vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, iar din 1973 până în 1982, ambasador al României la Atena, unde a fost și decan al Corpului Diplomatic.

Ion Brad a fost un susținător al filmului „Reconstituirea” și al spectacolului „Revizorul” în regia lui Lucian Pintilie, ceea ce i-a atras critici severe în 1972. În perioada 1974, a devenit membru al Comitetului Central al PCR și a fost ambasador cu misiuni speciale în Ministerul Afacerilor Externe în 1983-1984. După 1990, a înființat și a condus editura „Demiurg”.

Printre distincțiile și premiile primite se numără Premiul „Almanahului Literar” în 1951 pentru poemul „Cincuististul”, Premiul Academiei Române în 1959 pentru volumul de poezii „Cu timpul meu”, și Premiul Uniunii Scriitorilor în 1972 pentru „Cele patru anotimpuri”. În 1999, a obținut Premiul de poezie „Transilvania” la Festivalul Internațional „Lucian Blaga”.

Sursa: https://m.cinemagia.ro/actori/ion-brad-77023/biografie/